Legea care decretează impunerea unei cote fixe de 15% pe întreg fondul de salarii pentru plata contribuțiilor de asigurări sociale, 7% pentru personalul angajat casnic și 25% pentru munca în afara țării. Practica în producție a ucenicilor este valorificată la pensie.
Legea nr. 65/1972 pentru aprobarea Decretului nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat
În temeiul art. 57 din Constituția Republicii Socialiste România semnăm și dispunem să fie publicată în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România Legea nr. 65 din 28 decembrie 1972 pentru aprobarea Decretului nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat.
PREȘEDINTELE CONSILIULUI DE STAT,
Nicolae Ceaușescu
București, 30 decembrie 1972.
EXPUNERE DE MOTIVE
Alăturata lege are drept obiect aprobarea Decretului nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 112 din 18 octombrie 1972.
Principala sursă de venituri a bugetului asigurărilor sociale de stat o reprezintă contribuția pentru asigurările sociale care se constituie prin aplicarea unor cote procentuale asupra fondului de salarii, diferențiate pe ramurile și subramurile economiei naționale. Aceste cote au fost stabilite din anul 1953, în condițiile dezvoltării economiei naționale și nivelului cheltuielilor de asigurări sociale din perioada respectivă.
Datorită îmbunătățirii legislației de pensii și asigurări sociale a devenit necesar să se reașeze contribuțiile pentru asigurările sociale de stat, în care scop s-a emis Decretul nr. 389/1972.
Aplicarea noilor contribuții pentru asigurările sociale de stat se face începînd cu data de 1 ianuarie 1973. Pentru unitățile economice, dispozițiile decretului se aplică începînd de la această dată, pe măsura reașezării prețurilor, a tarifelor și a rabaturilor comerciale.
Deoarece normele cuprinse în acest decretul au putere de lege, ele au fost supuse spre dezbatere și adoptare Marii Adunări Naționale, în conformitate cu art. 64 pct. 2 din Constituție.
Marea Adunare Națională a Republicii Socialiste România adoptă prezenta lege.
Articol unic. Se aprobă Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat.
DECRET nr. 389 din 11 octombrie 1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 112 din 18 octombrie 1972
Articolul 1
Unităţile socialiste de stat, organizaţiile cooperatiste, alte organizaţii obşteşti, orice alte persoane juridice, precum şi persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sînt datoare sa verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuţie de 15% asupra cîştigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califica la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecţionare profesională, precum şi asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai şcolilor profesionale, pe timpul cît fac practica în producţie, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc şi de durata contractului de muncă.
Pentru personalul român salariat trimis în misiune permanenta în străinătate, unităţile socialiste de care aparţin sînt datoare sa verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuţie de 15% asupra salariului brut de încadrare în ţara în lei.
Prin excepţie de la prevederile alineatului precedent, sînt datoare sa verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, contribuţia după cum urmează:
a) 25% – unităţile socialiste româneşti care prestează activitate în afară graniţelor tarii, pentru personalul lor salariat cuprins în asigurările sociale româneşti; firmele străine care calculează contribuţia de asigurări sociale pentru personalul lor salariat cuprins în asigurările sociale româneşti, indiferent dacă acestea exercita activitatea pe teritoriul Republicii Socialiste România sau pe teritoriul străin; societăţile mixte de pe teritoriul Republicii Socialiste România pentru personalul lor salariat; reprezentantele firmelor comerciale, ale organizaţiilor internaţionale şi ale organizaţiilor economice străine, reprezentantele diplomatice străine care funcţionează în Republica Socialistă România, precum şi membrii acestora, pentru personalul lor salariat cetăţeni români sau străini, cuprinşi în asigurările sociale româneşti, cu domiciliul stabil în Republica Socialistă România;
b) 14% – asociaţiile de locatari, pentru personalul salariat, asupra salariului convenit, care pentru calcularea contribuţiei de asigurări sociale de stat şi a drepturilor de asigurări sociale trebuie să fie cuprins între limitele de salarizare ale funcţiei sau meseriei din unităţile socialiste de stat din ramurile respective;
c) 7% – persoanele fizice, pentru personalul casnic angajat, asupra salariului tarifar minim pe economie.
Unităţile, persoanele juridice şi fizice care aparţin sectoarelor de activitate cu sisteme proprii de asigurări sociale, sînt datoare sa verse contribuţia la casele de asigurări sociale din sistemele respective, pentru personalul lor cuprins în aceste asigurări sociale precum şi pentru persoanele pe care le califica la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecţionare profesională, pentru ucenicii sau elevii şcolilor lor profesionale. Stabilirea şi calcularea contribuţiei de asigurări sociale se fac potrivit reglementărilor acestor sisteme de asigurări sociale.
Articolul 2
Contribuţia pentru asigurările sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentind: drepturile plătite asiguraţilor din fondurile asigurărilor sociale de stat; drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă.
Articolul 3
Calcularea, precum şi depunerea contribuţiilor prevăzute la articolul 1 se fac lunar în contul asigurărilor sociale de stat, o dată cu plata chenzinei a doua a salariilor, cu excepţia persoanelor fizice care plătesc contribuţia trimestrial pînă în ultima luna a trimestrului respectiv.
În cazul în care unităţile au plătit, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, direct personalului unele drepturi de asigurări sociale, ele vor depune în contul asigurărilor sociale de stat numai diferenţa dintre sumele reprezentind contribuţia datorată şi drepturile de asigurări sociale plătite.
Articolul 4
Organele bancare şi ale Casei de Economii şi Consemnaţiuni au obligaţia sa verifice, odată cu eliberarea fondurilor pentru plata salariilor, depunerea în contul asigurărilor sociale de stat a contribuţiei datorată de unităţi.
În cazul persoanelor fizice care datorează contribuţia pentru asigurările sociale de stat, verificarea se efectuează de către organele fiscale, trimestrial.
Articolul 5
Nedepunerea contribuţiei la termenele prevăzute la art. 3 atrage majorarea sumelor datorate, potrivit dispoziţiilor legale ce se aplica veniturilor statului din impozite şi taxe.
Nedepunerea contribuţiei pentru asigurările sociale de stat nu afectează plata drepturilor de asigurări sociale cuvenite celor asiguraţi.
Articolul 6
Contribuţia pentru asigurările sociale de stat datorată şi nedepusa se poate urmări pe cel mult 18 luni în urma, de la unităţile socialiste, şi pe 2 ani în urma, de la persoanele fizice şi persoanele juridice altele decît organizaţiile socialiste, de la data constatării.
Articolul 7
Organele de control ale Ministerului Finanţelor, ale băncilor şi ale Ministerului Muncii, precum şi organele de control financiar intern au obligaţia de a verifica, în cadrul acţiunilor de control pe care le efectuează, respectarea normelor legale privind calcularea, depunerea şi evidenta contribuţiei pentru asigurările sociale de stat.
Articolul 8
Prezentul decret intră în vigoare la data de 1 ianuarie 1973. Pentru unităţile economice, dispoziţiile decretului se aplică după data de 1 ianuarie 1973, odată cu reasezarea preţurilor de producţie şi livrare, cu excepţia unităţilor economice din ramurile sau subramurile la care s-a efectuat reasezarea în anii 1971 şi 1972 şi la care dispoziţiile decretului se aplică cu data de 1 ianuarie 1973.
Pe data intrării în vigoare a prevederilor prezentului decret se abroga art. 106 alin. 2 din Codul muncii. Pe măsura intrării în vigoare a prezentului decret, Hotărîrea Consiliului de Miniştrii nr. 4161/1953, cu modificările ulterioare, şi orice alte dispoziţii contrare prezentei reglementări, îşi încetează aplicarea.
Decretul a fost în vigoare din 01.01.1973 până la 31.03.2001 fiind modificat prin legea 49/1992 și înlocuit cu Legea 19/2000.
IoCo 10.09.2019
