Legea 3/1950 Codul Muncii, spor de noapte, munca in sectia de votare.

LEGE nr. 3 din 30 mai 1950 cuprinzînd Codul Muncii

Publicat în  BULETINUL OFICIAL nr. 50 din 8 iunie 1950

În temeiul art. 56 al Constituţiei Republicii Populare Române semnam Legea votată şi adoptată de Marea Adunare Naţionala, în cuprinsul următor:

Capitolul 1 Dispoziţiuni generale

Articolul 1

Codul Muncii stabileşte reguli pentru contractele colective de muncă şi contractele de muncă şi normele de muncă şi salarizare, timpul de lucru şi odihnă, răspunderea materială şi compensaţiile, protecţia muncii, asigurările sociale, jurisdicţia muncii precum şi pentru toate celelalte probleme legate de muncă.

Articolul 2

Codul muncii se aplică, pe de o parte angajaţilor- muncitorilor şi funcţionarilor- iar pe de altă parte organelor şi instituţiilor de Stat, întreprinderilor şi organizaţiilor econom ale Senatului, organizaţiile cooperatiste şi celor cu caracter obştesc, precum şi persoanelor fizice şi persoanelor juridice din sectorul particular, care folosesc munca salariata.

Capitolul 2 Despre contractele colective de muncă este o convenţie care se încheie între Comitetul Sindical din întreprindere ori instituţii ca reprezentant al muncitorilor şi funcţionarilor pe de o parte şi cei care angajează pe de altă parte

Prin contractul colectiv de muncă se stabilesc angajamentele ambelor părți privind:
a) desfăşurarea procesului de producţie în scopul îndeplinirii Planului de Stat;
b) îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de trai ale muncitorilor.

Articolul 4

Prin contractul colectiv de muncă, care se încheie în sectorul particular se stabilesc:
a) angajamentele celor care angajează pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi trai ale muncitorilor şi funcţionarilor;
b) îndatoririle faţă de Stat, a celor ce angajează.

Articolul 5

Condiţiunile stabilite prin contractul colectiv de muncă se extind asupra tuturor angajaţilor, indiferent dacă sînt sau nu membri ai sindicatului care încheie contractul.

Articolul 6

Durata maxima pentru care se pot încheia contractele colective de muncă se stabileşte prin hotărîrea Consiliului de Miniştrii, de acord cu Confederatia Generală a Muncii.

Articolul 7

Contractele colective de muncă se fac în scris şi se semnează de către părţile contractante.
Ele se înregistrează la Ministerele de resort şi la Uniunile sindicale respective, care sînt datoare sa cerceteze:
a) dacă prevederile contractului colectiv de muncă asigura îndeplinirea Planului de Stat;
b) dacă acestea nu creează situaţiuni contrarii dispoziţiunilor Codului de faţa. În acest caz prevederile contrarii din contract se anulează şi se înlocuiesc cu dispoziţiuni corespunzătoare din prezentul Cod.

Articolul 8

Contractele colective de muncă intră în vigoare dela data înregistrării lor.

Articolul 9

Contractele colective de muncă îşi păstrează valabilitatea lor înlăuntrul termenului prevăzut, indiferent de schimbările care s’ar produce în organizarea întreprinderii sau instituţiei cu care s’au încheiat şi indiferent de schimbările care s’ar produce asupra patrimoniului unităţilor respective.
În cazul cînd o unitate dintr’o întreprindere care a încheiat contractului colectiv de muncă va fi adaptat la noua situaţie.

Articolul 10

Prelungirea contractului colectiv de muncă pe un nou termen, precum şi orice modificare sau completarea care intervine prin înţelegerea părţilor, în cursul executării contractului se face în condiţiunile art. 7 sau 8 din prezentul Cod.

Articolul 11

Organele sindicale, precum şi administraţia unităţilor respective supraveghează îndeplinirea contractelor colective de muncă.

Capitolul 3 Contractele de muncă


Articolul 12

Contractul de muncă este înţelegerea scrisă sau verbală potrivit căreia o parte – angajatul- se obliga a presta munca, unei alte părţi- aceluia care’l angajează- în schimbul unei remuneraţii.
Contractul de muncă se încheie independent dacă exista sau nu un contract colectiv.

Articolul 13

Contractul de muncă poate fi incheat:
a) pe durata determinanta;
b) pe durata nedeterminată;
c) pentru îndeplinirea unei lucrări determinate.

Articolul 14

În vederea angajării definitive se va putea acorda candidatului un termen de încercare, care să nu fie mai mare de 6 zile pentru muncitori, 12 zile pentru funcţionari şi 30 de zile pentru cei ce urmează a fi angajaţi în funcţiuni de răspundere.
După trecerea acestui termen de încercare şi în raport cu rezulatatul obţinut, candidatului va putea fi sau nu angajat. În cazul cînd candidatul nu va fi angajat, i se va plati pentru timpul lucrat o sumă corespunzătoare salariului din indicatorul tarifar prevăzut pentru funcţiunea la care a candidat.

Articolul 15

Angajatului nu i se va putea cere sa presteze o munca care să nu corespundă aceleia pentru care s’a angajat sau care îi pune în mod evident viaţa sau sănătatea în pericol.
În cazul cînd în mod temporar nu exista posibilitatea de a se da salariatului munca pentru care a fost angajat , i se va putea incredinta o alta munca ţinînd seama de calificarea acestuia.
În mod excepţional pentru prevenirea unui pericol ce ameninta funcţionarea unităţii la care s’a angajat sau periclitează viaţa unor persoane, se va putea incredinta angajatului chiar şi o munca necorespunzătoare calificării sale.
În aceste cazuri, salariul angajatului nu va putea fi micşorat; ele va fi mărit dacă munca ce i s’a încredinţat în mod temporar este prevăzută în indicatorul tarifar de salarizare cu un salariu mai mare.

Articolul 16

Angajatul va putea fi transferat de la o întreprindere la alta sau dintr-o localitate într-alta.
În acest din urmă caz el va primi cheltuielile efective de transport atît pentru dânsul cat şi pentru familia şi gospodăria sa, precum şi o indemnizaţie echivalenta pe 14 zile, calculată la cîştigul mediu zilnic pe ultimele 3 luni.
Dacă angajatul nu consimte la aceasta transferare, contractul de muncă poate fi denunţat cu un preaviz de 14 zile, de cel care angajează.

Articolul 17

În interes de serviciu, angajatul va pute fi delegat în mod temporar în alta localitate sau în alta întreprindere ori instituţie. Delegaţia nu va putea fi data pe un termen mai mare de 60 de zile. Cînd delegtia depăşeşte 60 de zile, ea se transforma în detaşare.
Drepturile angajaţilor atît pentru delegaţie cat şi pentru detasarea ca şi durata detaşării se vor reglementa prin hotărîrea Consiliului de Miniştri.

Articolul 18

Contractul de muncă încetează:
a) prin acordul părţilor;
b) la expirarea termenului fixat sau la terminarea lucrării pentru care a fost încheiat;
c) la cererea unei dintre părţi, în cazurile în care lege permite.

Articolul 19

Angajatul poate cere pentru motive justificate desfacerea contractului de muncă încheiat pe o durată nedeterminată. Acela care angajează este obligat de a rezolva cererea respectiva în termen de 14 zile de la primirea ei.

Articolul 20

Contractele de muncă încheiat pe termen nedeterminat, precum şi acel încheiat pe o durată determinata poate fi desfăcut la cererea acelui care angajează în cazul cînd:
a) unitatea respectiva se lichidează complet sau parţial;
b) îşi reduce activitatea;
c) încetează activitatea pe un termen mai mare de o luna;
d) angajatul nu corespunde funcţiunii ce i s’a încredinţat;
e) angajatul nu îndeplineşte în mod sistematic obligaţiunile ce-i revin din contractul de muncă sau regulamentul de ordine interioară;
f) angajatul este condamnat pentru o faptă pedepsita de lege penală dacă aceasta fapta este în legătură cu munca sa şi îl face necorespunzător muncii sale;
g) angajatul se afla arestat mai mult de doua luni;
h) angajatul lipseşte de la lucru mai mult de trei luni din cauza pierderii capacităţii sale de muncă;
i) angajata lipseşte de la lucru mai mult de trei luni după expirarea concediului prevăzut de art. 90 din cauza pierderii capacităţii sale de muncă, în urma unei sarcini sau naşteri;
j) în funcţiunea ocupată de angajat este reintegrat prin Justiţie salariatul care a deţinut anterior funcţiunea respectiva.

Articolul 21

Desfacerea contractului de muncă pentru cazurile prevăzute de art. 20 se face:
a) de către Comisiunea pentru soluţionarea litigiilor de muncă pentru cazurile prevăzute la literile d, e, f, şi g;
b) de către acela care angajează pentru celelalte cazuri, anuntand în scris pe angajat. Concediatul poate să atace această măsură în faţa Comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă;
c) de către organele administrative ierarhice pentru toate cazurile atunci cînd se referă la angajaţii care ocupa funcţiuni de răspundere;
d) de către justiţie, pentru toate cazurile atunci cînd se referă la angajaţii din sectorul particular.
Desfacerea contractului de muncă cu salariaţii care sînt membrii ai Comitetelor Organizaţiilor Sindicale, se face de către organele arătate în alineatele precedente, cu avizul favorabil al Comitetelor Sindicale din care fac parte.

Articolul 22

Acela care angajează este obligat a elibera angajaţilor, la părăsirea serviciului carenetul de muncă şi carnetul de salarizare completat la zi cu toate datele necesare în conformitate cu hotărîrile Consiliului de Miniştrii.
De asemenea la cerere li se vor elibera salariaţilor şi adeverinte referitoare la comportarea ce au avut-o în timpul muncii.

Articolul 23

Contractul de muncă se considera prelungit pe termen nedeterminat în acelaşi condiţiuni, dacă raporturile de muncă continua şi după expirarea termenului fixat.

Capitolul 4 Regulamentele de ordine interioară

Articolul 24

Regulamentele de ordine interioară stabileşte organizarea şi disciplina muncii în unitatea respectiva.
El trebuie să conţină dispoziţiuni precise şi clare în cee ce priveşte obligaţiunile celor angajaţi şi a celor care angajează. Regulamentul va fi adus la cunoştinţa tuturor celor care lucrează în unitatea respectiva. El devine obligatoriu pentru angajaţi cat şi pentru cei care angajează din momentul afişării lui.

Articolul 25

Ministerele de resort de acord cu Uniunile sindicale respective vor întocmi regulamentele tip de ordine interioară. Cei ce angajează de acord cu comitetele sindicale, vor completa aceste regulamente cu dispoziţiunile specifice unităţilor respective.
Pentru unităţile stabilite de către Prezidiul Marii Adunări Naţionale se vor putea întocmi statute disciplinare.

Articolul 26

Regulamentele de ordine interioară nu pot contraveni legilor şi contractului colectiv de muncă încheiat.

Capitolul 5 Norme de producţie


Articolul 27

Ministerele de resort, de acord cu Uniunile Sindicale respective, vor stabili normele de lucru pentru fiecare ramura de producţie, funcţie şi specialitate, fixând cantitatea şi calitatea de producţie sau de operaţiuni pe care trebuie să le efectueze salariaţii într’un timp determinat în condiţiuni normale de lucru.
Rectificarea normelor se poate face de către organele care le-au stabilit în cazul cînd:
a) se descoperă în procesul de producţie erori de calcul în elemente componente;
b) se introduc în producţie măsuri noi de rationalizare a muncii şi de imbunatatire a procesului tehnologic.
Normele odată stabilite nu pot fi schimbate decât cu aprobarea Consiliului de Miniştri.

Articolul 28

Angajatul care din vina sa nu îndeplineşte norma de lucru va fi plătit pentru munca depusa în raport cu cantitatea şi calitatea produselor efectuate.

Articolul 29

Cînd neîndeplinirea normei de lucru nu se datoreşte vinei angajatului, aceasta va primi cel puţin 2/3 din salariul din indicatorul tarifar chiar şi în cazul cînd nu s’a executat 2/3 din norma de lucru.
Dacă neîndeplinirea normei provine din cauza încetării lucrului, salarizarea angajatului se reglementează în condiţiile art. 45.

Articolul 30

Dacă vina aparţine angajatului se produc rebuturi totale, munca prestată nu se va retribui.
În cazul cînd din vina angajatului se produc rebuturi parţiale, munca prestată se va retribui în raport cu diminuarea valorii produselor, fără a se putea cobora sub 1/2 din salariul din indicatorul tarifar.
Dacă fără vina angajatului se produc rebuturi totale, munca prestată se va retribui cu cel puţin 2/3 din salariul din indicatorul tarifar.
În cazul cînd fără vina angajatului se produc rebuturi parţiale, munca prestată se va retribui în raport cu micşorarea valorii produselor, fără a se putea cobora sub 2/3 din salariul din indicatorul tarifar.

Articolul 31

Dacă rebuturile provin fără vina angajatului din cauza materiei prime, munca acestuia va fi integral retribuită în cazul cînd el a anuntat administraţia în cursul zilei de lucru în care a constatat rebutul.
În cazurile cînd rebuturile sînt descoperite după recepţie, munca angajatului se va retribui integral, dacă rebuturile au fost produse fără vina acestuia.

Articolul 32

Dacă neideplinirea normei sau dacă rebuturile se produc fără vina angajatului în timpul însuşirii unei meserii, munca prestată se va retribui integral potrivit salariului din indicatorul tarifar.

Capitolul 6 Salarizarea

Articolul 33

Pentru îndeplinirea obligaţiilor ce le revin din contractul de muncă, muncitorii şi funcţionarii au dreptul la un salariu care se stabileşte în raport cu calitatea şi cantitatea muncii ce o îndeplinesc, potrivit indicatoarelor de calificare profesională şi a tarifelor de salarizare stabilite prin hotărîrea Consiliului de Miniştrii.
La munca egala se va plati un salariu egal, fără să se facă vreo deosebire de vîrsta, sex sau naţionalitate.

Articolul 34

Plata pentru munca depusa se va face fie după durata ei, fie în acord sau cu bucata.

Articolul 35

În sistemul plăţii periodice, plata pentru munca se va face după perioada de timp lucrata, anume cu luna, ziua sau cu ora.
În sistemul periodic de salarizare cu luna, la plata salariului se va ţine seama de numărul zilelor lucrătoare din cuprinsul lunii.
În sistemul periodic de salarizare cu ziua, la plata salariului se va ţine seama de numărul zilelor lucrate în timpul lunii.
În sistemul periodic de salarizare cu ora, se va ţine seama de numărul de ore lucrate în timpul unei zile sau unei luni.

Articolul 36

Cuantumul retributiei pentru unitatea de acord sau bucata se stabileşte impartind salariul din indicatorul tarifar fixat pe un timp determinat pentru categoria profesională respectiva la norma de muncă fixată pe acelaşi interval de timp.

Articolul 37

Pentru timpul necesar lucrărilor pregătitoare în vederea efectuării muncii în acord, angajaţii vor fi plătiţi cu o retributie al carei cuantum se va stabili, pentru fiecare categorie profesională, prin decizie a Consiliului de Miniştri.

Articolul 38

Pentru îndeplinirea muncilor ce necesita cunoştinţe sau pregatiri speciale, angajaţii au dreptul la salariul fixat pentru categoria respectiva de lucru, chiar dacă nu au titlurile sau dovezile corespunzătoare.

Articolul 39

Angajaţii vor putea primi pe lîngă salariul din indicatorul tarifar şi premii, în condiţii ce vor fi stabilite prin hotărîrea Consiliului de Miniştrii.

Articolul 40

Plata salariului se va face periodic, la intervale ce nu vor putea depăşi doua săptămâni.

Articolul 41

Salariul se va plati în numerar. În mod excepţional se va putea plati şi în natura, dar numai parţial potrivit dispoziţiunilor ce se vor stabili.

Articolul 42

Salariul se va putea plati înainte sau după terminarea lucrului. El nu se va putea plati în timpul orelor de muncă şi nici în zilele fixate prin prezentul cod sau prin dispoziţiuni speciale ca zilele de repaus.

Articolul 43

În cazul desfacerii contractului de muncă de către sau la cererea aceluia care angajează, plata drepturilor cuvenite angajatului se va face în ziua denunţării contractului de muncă.
În cazul desfacerii contractului de muncă la cererea angajatului, plata drepturilor ce i se cuvin se va face în termen de o zi dela satisfacerea cererii.
Pentru fiecare zi de întîrziere, dela termenele arătate în alineatele precedente, angajatul are dreptul la o compensaţie egala cu cîştigul mediu.

Articolul 44

În cazul cînd acela care angajează nu recunoaşte decât în parte, drepturile pretinse , el este obligat sa plătească angajatului suma necontestata, în termenele arate la art. 43.
Sumele contestate vor fi stabilite de către instanţele prevăzute la cap. XVI din Codul de faţa.

Articolul 45

Orele nelucrate în timpul încetării lucrului fără vina angajatului, se vor plati în proporţie calculată la cîştigul mediu: 50% în industria uşoară şi, 75% în industria grea şi C.F.R Orele nelucrate în timpul încetării lucrului din vina angajatului nu se plătesc.

Articolul 46

În cazul cînd exercitarea drepturilor de vot are în timpul orelor de serviciu, timpul folosit de angajat pentru votare va fi plătit cu cîştigul mediu prevăzut pentru categoria în care angajatul a fost încadrat.

Articolul 47

Orele nelucrate de angajaţii aleşi pentru a participa la Congrese, Conferinţe sau Adunri convocate de organele de Stat sau organizaţiile de masa, precum şi orele nelucrate de angajaţii chemaţi în fără justiţiei ca martori sau experţi, se vor plati în timpul necesar exercitării sarcinilor primite, cu cîştigul mediu zilnic al ultimelor 3 luni.

Articolul 48

Drepturile angajaţilor chemaţi pentru stagiul militar, concentrare sau mobilizare, se vor stabili prin hotărîrea Consiliului de Miniştri.

Capitolul 7 Timpul de lucru


Articolul 49

Durata normală a timpul de lucru este de 8 ore pe zi.
Prin hotărîrea Consiliului de Miniştrii, data la propunerea Confederatiei Generale a Muncii, de acord cu Ministerele de resort se va putea stabili, în cazurile speciale, pentru anumite categorii profesionale, o durată de muncă mai mica decât aceea de 8 ore, reclamata de necesităţile de protecţie a muncii, fără ca prin aceasta să se ducă o scădere a salariului.
Prin deciziile Ministerelor de resort, de acord cu Uniunile sindicale respective, se vor stabili categoriile de salariaţi cu funcţiuni de răspundere tehnica sau administrativă a căror munca nu se limitează la timp de lucru de 8 ore.

Articolul 50

Durata muncii de noapte se fixează la 7 ore, fără ca prin aceasta să se aducă o scădere asupra salariilor.
În acest caz, calculul salariaţilor pe ora se va stabili impartind salariul corespunzător numărului de ore din timpul zilei, la numărul orelor lucrate noaptea.
Salariul pe ora astfel stabilit va servi şi la calculul remuneraţiei muncii în acord atunci aceasta se prestează noaptea.
În întreprinderile în care se lucrează în 3 schimburi, durata muncii de noapte va fi egala cu aceia de zi, acordându-se angajatului un spor de 15% asupra salariului tarifar din tabela de salarizare, pentru munca de noapte.
Munca de noapte se socoteşte aceea care are loc între orele 22 şi 6 şi 23 şi 7.

Articolul 51

În timpul zilei de lucru se va acorda angajaţilor un repaus pentru masa.
Timpul de repaus nu se include în durata timpului de muncă.

Articolul 52

În unităţile în care se poate întrerupe normal lucrul, repausul se va acorda după primele patru ore de muncă.
Durata repausului va fi de cel puţin 1/2 ora şi de cel mult o ora, angajaţii, putând în acest timp să se deplasese în afară locului de muncă.

Articolul 53

În unităţile în care nu se poate întrerupe lucrul, se va da posibilitatea angajaţilor de a lua masa în timpul serviciului.

Articolul 54

Cînd unitatea lucrează în 3 schimburi durata timpului de repaus şi reparaţiile repausului între schimburi se va stabili de administraţie de acord cu comitetul organizaţiei sindicale, fără a se putea fixa pentru fiecare schimb o durată de repaus mai mica de 15 minute.

Articolul 55

Echipele care se succed în schimburi vor lucra în timpul unei zile de muncă numărul de ore stabilit pentru categoria profesională respectiva.
Schimburile se înlocui în orele şi condiţiunile stabilite prin regulamentele de ordine interioară.

Articolul 56

Ora cînd începe, precum şi ora cînd se termina timpul de muncă şi timpul de repaus se va stabili prin regulamentele de ordine interioară.

Articolul 57

Munca se va efectua în orele stabilite pentru fiecare din categoriile profesionale.
Orele suplimentare se vor efectua numai cu aprobarea prealabilă a Ministerelor de resort, de acord cu Uniunile sindicale, în cadrul fondului planificat de salarizare, fără a se putea depăşi 120 ore anual şi 4 ore săptămânal de fiecare angajat.
Acela care angajează va putea dispune efectuarea de ore suplimentare, fără aprobarea prealabilă cerută de alineatul 2, numai pentru următoarele lucrări:
a) pentru apărarea tarii sau preîntâmpinarea calamităţilor şi pericolelor;
b) pentru înlăturarea unor împrejurări neaşteptate, care ar dăuna buna funtionare a serviciilor de canalizare, de iluminat, de aprovizionare cu apa, poştale,telegrafice, telefonice sau căilor de comunicaţie.
c) pentru a preintampina întreruperi sau întârzieri care ar putea aduce stricăciuni maşinilor sau materialului.
d) pentru repararea sau restabilirea dispozitivelor sau instalaţiilor, în cazul cînd defectiunea acestora provoacă încetarea lucrului unui număr însemnat de angajaţi.

Articolul 58

Acei care angajează vor tine registre speciale cu orele suplimentare în care se vor indica, pentru fiecare angajat în parte, ora cînd s’a început lucrul şi ora cînd a luat sfîrşit munca suplimentară, precum şi suma de bani ce i se cuvine.

Articolul 59

La ore suplimentare nu vor putea fi chemaţi ţinerii sub 18 ani, femeile gravide, precum şi femeile care alapteaza.

Articolul 60

Pentru timpul nelucrat din cauza întârzierii sau absentarii angajaţilor dela lucru, nu se va putea face compensare prin ore suplimentare de muncă suplimentară.

Capitolul 8 Timpul de odihnă

Articolul 61

În timpul unei săptămâni, angajaţii au dreptul la un repaus fără întrerupere de cel puţin 24 ore.
Se fixează ziu de Duminica ca zi de repaus săptămânal.
Pentru angajaţii care din cauza condiţiilor de muncă nu pot beneficia de ziua de Dumineca ca zi de repaus, se va fixa prin regulamentul de ordine interioară, pentru odihna, o alta zi în timpul, săptămânii.
De asemenea prin regulamentul de ordine interioară se vor fixa prin rotaţie zilele de repaus pentru angajaţii din unităţile care funcţionează fără întrerupere.
Prin deciziunea Ministerului de resort, de acord cu Uniunile sindicale respective, se vor stabili unităţile care potrivit caracterului activităţilor lor, lucrează fără întrerupere.

Articolul 62

Prin hotărîrea Consiliului de Miniştrii, se vor stabili zilele de sărbătoare în care nu se va lucra.
În cazul cînd, pentru motivele arătate la alineatele 3 şi 4 din art. 61, angajaţii nu vor putea beneficia de zilele de sărbătoare legale, ei vor primi alte zile de repaus care se vor fixa de către cei ce angajează de acord cu comitetul sindical.

Articolul 63

Angajaţii cari au prestat munca în mod neintrerupt 11 luni, au dreptul la un concediu anual de odihnă plătit pînă la 24 zile lucrătoare.
Aceste categorii de angajaţi, se vor stabili printr’o hotărîre a Consiliului de Miniştrii la propunerea Confederatiei Generale a Muncii.
Pentru ţinerii pînă la 18 ani durata maxima a concediului de odihnă este de 18 zile lucrătoare.
Pentru angajaţii a căror zi de lucru este nenormata, durata concediului este de 24 zile lucrătoare.
Angajaţii cu o vechime neîntreruptă în câmpul muncii au dreptul la un concediu de odihnă plătit pînă la 24 zile lucrătoare, în raport cu aceasta vechime. Durata concediului se va stabili prin hotărîrea Consiliului de Miniştrii la propunerea Confederatiei Generale a Muncii.
Plata concediului de odihnă se calculează după cîştigul mediu realizat pe ultimele 12 luni şi se achită anticipat.

Articolul 64

Administraţia nu va putea sa retina pe angajaţi de a beneficia de dreptul la odihna stabilit prin lege.
La cererea prealabilă a celor care angajează, Ministerul de resort de acord cu Uniunile Sindicale respective, va putea aproba de la caz la caz, pentru motive justificative compensarea în bani a concediilor angajaţilor care consimt la aceasta.
Concediile angajaţilor tineri pînă la 18 ani nu vor pute fi în nici un caz compensate în bani.

Articolul 65

Administraţia de acord cu comitetul sindical, ţinînd seama de buna desfăşurare a activităţii unităţii respective, precum şi de interesele angajaţilor va programa în tot cursul anului concediile acestora.

Articolul 66

Concediile de boala, acela de graviditate, naştere sau îngrijire a copiilor bolnavi mai mici de 2 ani, nu se includ în concediul de odihnă.

Capitolul 9 Răspunderea materială şi compensaţiile

Articolul 67

Angajaţii sînt răspunzători pentru daunele aduse unităţilor respective, în legătură cu munca lor.

Articolul 68

În cazul cînd paguba a fost pricinuită de neglijenţa sau prin încălcarea regulamentelor de ordine interioară, cuantumul despăgubirilor se va putea urca pînă la valoarea pagubei produse, fără a putea depăşi cuantumul salariului tarifar net de pe ultimele 3 luni.
Dacă paguba a fost pricinuită asupra bunurilor date în păstrare, cuantumul despăgubirilor va fi egal cu valoarea pagubelor produse.
În cazul cînd paguba pricinuită este urmarea unei fapte penale, cuantumul despăgubirilor va fi egal cu valoarea de înlocuire a bunurilor, calculată la preţul liber al pietii, putând fi marita pînă la indoitul acesteia.

Articolul 69

Constatarea şi stabilirea cuantumului daunelor materiale, precum şi dispoziţia de reţinere a sumelor respective, se face în termen de cel mult 30 de zile:
a) de la descoperirea daunelor, de către cel care angajează, atunci cînd au fost pricinuite în condiţiunile art. 68, al I;
b) de la sesizare, de către Comisia pentru soluţionarea litigiilor de muncă, atunci cînd au fost pricinuite în condiţiunile art. 68, al II;
c) de la sesizare, de către Justiţie, atunci cînd au fost pricinuite în condiţiile art. 68, alin. III, precum şi toate cazurile cînd pagubele au fost pricinuite de către angajaţi din sectorul particular.

Articolul 70

Dacă angajatul careuia i se imputa dăuna în conformitate cu art. 69 lit. a, nu recunoaşte legalitatea stabilirii acesteia sau mărimea cuantumului fixat, el are dreptul sa ceara soluţionarea litigiului în faţa Comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă.

Articolul 71

Suma stabilită în mod definitiv pentru acoperirea daunelor se va retine din orice suma ce i se cuvine angajatului din partea aceluia la care este angajat, precum şi din salariu, în rate lunare.
Aceste rate nu vor fi mai mari de 1/3 din salariul tarifar net lunar, fără a putea depăşi împreună cu celelalte reţineri pe care le-ar avea angajatul, 1/2 din acest salariu.
În cazul cînd contractul de muncă se desface înainte de a fi acoperit daunele, angajatul va fi urmărit atît în averea sa personală, cat şi în eventualul sau salariu ce l’ar primi într’o funcţie, după normele stabilite în alineatele precedente.

Articolul 72

În niciun caz nu se vor trece în sarcina angajaţilor daunele care se produc din riscul normal al serviciului.

Articolul 73

În cazul cînd contractul de muncă încheiat pe durata determinata sau pe o durată nedeterminată se desface în condiţiunile art. 20, lit. a,b,c,d, şi g, angajatul are dreptul la o compensaţie egala cu cîştigul sau mediu pe 14 zile.

Articolul 74

Angajatul are dreptul la plata unei compensaţii în bani, pentru timpul de concediu lucrat în condiţiile art. 64, alin. II, socotită în raport cu cîştigul sau mediu pe ultimele 12 luni.

Articolul 75

Drepturile băneşti ale angajaţilor, provenite din contractul de muncă, se bucura de intaietate faţă de oricare alte datorii ale aceluia care angajează.

Articolul 76

Angajaţii care prestează munci care urmează repede îmbrăcămintea sau încălţămintea vor primi pe socoteala parţială sau totală a aceluia care l-a angajat, îmbrăcămintea sau încălţămintea necesară.
Listele profesiunilor şi normelor de distribuire şi folosire a imbracamintei şi incaltamintei se vor stabili prin deciziile Ministerelor de resort, de acord cu Uniunile Sindicale respective.

Articolul 77

În cazul cînd angajatul lucrează la unitate cu instrumentele sau uneltele care sînt proprietate sa personală, el are dreptul la o compensaţie echivalenta cu amortizarea lor.

Capitolul 10

Articolul 78

Sînt ucenici acei care învaţă o meserie în şcoli profesionale şi ateliere, precum şi acei care-şi insusesc individual o meserie lucrand în producţie sub conducerea unor persoane calificate.

Articolul 79

Pregătirea profesională a ucenicilor se va stabili de Ministerul de resort de acord cu Uniunile Sindicale respective.
Ministerele de resort vor înfiinţa pe lîngă întreprinderi cursuri de calificare, recalificare şi de perfecţionarea profesională a căror condiţii de funcţionare vor fi stabilite prin decizii.
Unităţile vor înlesni angajaţilor frecventarea şcolilor serale.

Articolul 80

Planul general de pregătire a ucenicilor se va stabili de Ministerul Muncii şi Prevederilor Sociale, de acord cu Confederatia Generală a Muncii.
Numărul ucenicilor ce urmează a fi pregatiti anual pentru întreprinderile de Stat, se stabileşte de Ministerul de resort, în raport cu planul de pregătire a cadrelor.

Articolul 81

Ucenicii nu vor fi intrebuinatati decât numai la munci care au directa legătură cu meseria pe care o învaţă.
Conducerea întreprinderilor va înlesni şi supraveghea ca ucenicii să urmeze regulat cursurile de pregătire profesională.

Articolul 82

Drepturile şi îndatoririle ucenicilor, precum şi ale acelora care-i angajează, se vor stabili prin decizia Ministerului Muncii şi Prevederilor Sociale, de acord cu Confederatia Generală a Muncii.

Articolul 83

Ministerul Muncii şi Prevederilor Sociale, împreună cu Confederatia Generală a Muncii, vor exercita controlul şi supravegherea aplicării măsurilor de ocrotire prevăzute de lege pentru ucenici.

Capitolul 11  Munca tinerilor şi a femeilor

Articolul 84

Tinerii au aceleaşi drepturi ca şi varstnicii în ceea ce priveşte încheierea şi executarea contractului de muncă.
Părinţii, tutorii şi instituţiile care sînt însărcinate cu supravegherea şi respectarea legilor de protecţie a muncii, pot sa ceara desfacerea contractului de muncă înainte de termen, atunci cînd continuarea acestuia ameninta sănătatea tanarului sau cînd devine dăunătoare acestuia.

Articolul 85

Tinerii nu vor putea fi repartizaţi a presta munca de noapte, decât în sectoarele de producţie ce se vor stabili prin decizia Ministerului Sănătăţii şi Prevederile Sociale, de acord cu Ministerul Sănătăţii şi Confederatia Generală a Muncii şi numai dacă au împlinit 16 ani.

Articolul 86

Tinerii sub 14 ani nu vor putea fi angajaţi la lucru. Tinerii între 14 -16 ani, vor putea fi angajaţi cu consimţămîntul reprezentanţilor legali şi cu avizul medicului.

Articolul 87

Durata de timp de lucru a tânarului între 14 -16 ani, se stabileşte la 6 ore pe zi, fără ca prin aceasta să se aducă o scădere asupra salariului cuvenit, fixat pentru categoria profesională la care a fost angajat.

Articolul 88

Femeile gravide, cele care alapteaza, sau cele suferinde, precum şi ţinerii sub 16 ani, nu vor putea fi repartizaţi la munci grele şi la cele dăunătoare sănătăţii.
Prin hotărârea Consiliului de Miniştrii, la propunerea Ministerului Muncii şi Prevederilor Sociale, de acord cu Ministerul Sănătăţii şi Confederatia Generală a Muncii, se va stabili lista muncilor grele şi a celor dăunătoare sănătăţii.

Articolul 89

Femeile gravide care lucrează munci grele vor fi repartizate la alte munci mai uşoare, fără ca prin aceasta sa li se scada salariul.
De asemenea, începînd cu luna a sasea, femeile gravide nu vor fi trimise în delegaţii în alte localităţi decât cu consimţămîntul lor.

Articolul 91

Femeile gravide începînd cu luna a sasea, precum şi cele care alapteaza nu vor putea fi repartizate a presta munca de noapte.

Articolul 92

În afară repausului de odihnă şi masa se vor acorda femeilor şi pauze pentru alaptarea copiilor.
Durata pauzelor şi orele cînd urmează a fi acordate se vor stabili prin regulamente de ordine interioară fără a se depăşi 3 ore între pauze şi 1/2 ora pentru o alaptare.
Durata acestor pauze se include în timpul normal de lucru.

Articolul 93

Femeile angajate, care au copii bolnavi, mai mici de 2 ani, li se vor acorda, cu avizul medicului, concedii pentru îngrijirea acestora, care nu se includ în concediul de odihnă.

Articolul 94

Toate unităţile vor lua măsuri pentru a crea condiţiile necesare protecţiei muncii, prin asigurarea securităţii şi igienei în procesul muncii.
Nici o unitate nu va putea să-şi înceapă activitatea şi nu se va putea muta în total sau în parte în alt local, fără autorizarea prealabilă a Inspecţiei Tehnice pentru protecţia muncii şi a Inspecţiei Sanitare de Stat.

Articolul 95

Acei care angajează, vor pune la dispoziţia angajaţilor care lucrează la munci vătămătoare, la temperaturi înalte sau prea scăzute, precum şi acelora ce lucrează în condiţiuni speciale de umiditate ori murdarie, echipamentul de protecţie.
Angajaţilor care prestează munci legate de pericolul intoxicării li se vor da antidoturi.
Costul echipamentului de protecţie şi al antidoturilor, corespunzătoare, vor fi suportate de unitate.
Listele antidoturilor, a echipamentelor de protecţie, precum şi a profesiunilor respective, se vor stabili prin deciziile Ministerelor de resor, de acord cu Confederatia Generală a Muncii.
Confederatia Generală a Muncii participa direct la organizarea controlului şi supravegherea măsurilor ce trebuiesc luate cu privire la protecţia muncii, în conformitate cu legea în vigoare pentru protecţia muncii.

Capitolul 13 Sindicatele profesionale

Articolul 96

Sindicatele profesionale se constitue şi funcţionează în conformitate cu legea de organizare a sindicatelor profesionale.

Articolul 97

Unităţile vor acorda tot sprijinul necesar desfăşurării activităţii sindicale, punând totodată gratuit la dispoziţia comitetului de întreprindere sau instituţie, localul mobilier, încălzit şi iluminat.

Articolul 98

Adunările generale sindicale, adunările delegaţilor sindicali, precum şi şedinţele comitetelor de sindicate sau de întreprindere ori instituţie, se vor tine în afară timpului de lucru.
În timpul lucrului, se vor putea tine astfel de adunări sau şedinţe, numai în cazuri excepţionale şi numai cu aprobarea administraţiei respective.

Articolul 99

Administraţia va comunică comitetelor sindicale respective, angajarile ce urmează a fi făcute.
Comitetele sindicale vor putea face obiecţiuni în termen de 3 zile de la comunicarea, asupra noilor angajaţi, în cazul cînd aceste angajamente se fac cu încălcarea dispoziţiunilor legale.

Articolul 100

Pentru îndeplinirea sarcinilor sindicale, se vor putea scoate din producţie activistii necesari, cu aprobarea celui care angajează.

Articolul 101

Activistii scoşi din producţie pentru îndeplinirea sarcinilor sindicale, primesc salariul din bugetul sindicatului, ţinându-se seama ca aceasta sa nu fie mai mic decât salariul din indicatorul tarifar anterior scoaterii lor din producţie.

Articolul 102

Administraţia după îndeplinirea sarcinilor sindicale, este obligată să asigure angajatului scos din producţie o munca echivalenta cu aceea pe care a avut-o anterior scoaterii sale din producţie.

Capitolul 14 Asigurările sociale

Articolul 103

Asigurările sociale a muncitorilor şi a funcţionarilor se face prin Asigurările Sociale de Stat, care funcţionează în cadrul sindicatelor.
Organizarea, conducerea, îndrumarea şi controlul activităţii Asigurărilor Sociale de Stat se face de către Confederatia Generală a Muncii, prin Consiliul Asigurărilor Sociale de Stat.

Articolul 104

Asigurările Sociale se extind asupra tuturor salariaţilor care prestează munci în organele şi instituţiile de Stat, întreprinderile şi organizaţiile economice ale Statului, organizaţiile cooperatiste şi cele cu caracter obştesc, la persoanele fizice sau persoanele juridice din sectorul particular care folosesc munca salariata, indiferent dacă sînt angajaţi permanent sau temporar , precum şi asupra membrilor lor de familie nesalariati.

Articolul 105

Realizarea măsurilor de Asigurare Socială se face prin acordarea de ajutoare materiale în caz de pierderi temporare a capacităţii de muncă (boala, accidente, naşteri îngrijirea membrului de familie bolnav, ajutor de deces), prin acordarea de pensii în caz de invaliditate, batranete sau pierdere a susţinătorului şi prin trimiterea la odihna a muncitorilor şi funcţionarilor.
Asigurările Sociale de Stat sprijină acţiunile de imbunatatire a condiţiilor de viaţa a angajaţilor în cea ce priveşte securitatea şi igiena muncii.

Articolul 106

În vederea organizării Asigurărilor Sociale se stabilesc cotizaţiilor de asigurări se va fixa prin decizia Confederatiei Generale a Muncii, în raport cu felul muncii şi cu pericolul ce-l prezintă condiţiunile în care se prestează.
Cotizaţiile de asigurare sînt în sarcina celor care angajează şi nu pot fi reţinute din salariile angajaţilor.

Articolul 107

Neplata cotizaţiilor nu priveaza pe angajaţii de a beneficia de ajutoare materiale ce li se cuvin; ea atrage majoritatea sumelor datorate, precum şi pedepsirea celor vinovaţi, potrivit legii penale, Cuantumul acestor majorări se va stabili prin hotărîrea Consiliului de Miniştrii, data la propunerea Confederatiei Generale a Muncii.

Articolul 108

Condiţiile necesare pentru acordarea ajutoarelor materiale şi a pensiilor, cuantumului şi procedura de stabilire a acestora se vor determina prin deciziile Confederatiei Generale a Muncii, aprobate de Consiliul de Miniştrii.

Articolul 109

Întocmirea lucrărilor privitoare la stabilirea şi plata drepturilor de pensie, o are Ministerul Muncii în colaborare cu Confederatia Generală a Muncii.

Articolul 110

Îngrijirea medicală a angajaţilor precum şi a membrilor lor de familie nesalariati este în sarcina Ministerului Sănătăţii.

Capitolul 15 Obligaţiile temporare de muncă


Articolul 111

Cetăţenii Republicii Populare Române în cazuri excepţionale, pentru preintampinare şi lupta contra calamităţilor şi pentru acoperirea lipsei bratelor de muncă, în vederea executării unor importante sarcini de Stat, vor putea fi chemaţi a îndeplini anumite obligaţiuni temporare de muncă.
Chemarea la îndeplinirea obligaţiunilor temporare de muncă se face pe durata determintata prin hotărîrea Consiliului de Miniştrii.

Articolul 112

Sînt exceptaţi de la îndeplinirea obligaţiilor temporare de muncă:
a) tinerii sub 16 ani.
b) femeile peste 45 de ani;
c) femeile gravide şi acelea care alapteaza;
d) femeile care au copii sub 8 ani, dacă nu au pe cineva care să-i îngrijească;
e) bărbaţii peste 50 ani;
f) persoanele care în urma unor boli sau accidente şi-au pierdut capacitatea de muncă, pe timpul necesar refacerii sănătăţii lor;
g) invalizii din munca sau din război

Articolul 113

În legătură cu anumite obligaţii temporare de muncă, se vor putea stabili prin hotărîrea Consiliului de Miniştrii şi alte excepţii de la îndeplinirea obligaţiunilor prevăzute la art. 112, în raport cu starea sănătăţii şi situaţiei familială a cetatenior, precum şi cu caracterul lucrărilor şi a condiţiilor de viaţa în care urmează a fi prestate.

Capitolul 16 Jurisdicţia muncii


Articolul 114

Litigiile se nasc din stabilirea şi aplicare condiţiunilor de muncă prevăzute de lege, contractul colectiv, contractul de muncă sau regulamentul de ordine interioară se soluţionează de către:
a) comisiunile pentru soluţionarea litigiilor de muncă;
b) instanţele judiciare ordinare;
c) organele ierarhice administrative.

Articolul 115

Sînt în compentinta comisiilor pentru soluţionarea litigiilor de muncă;
a) litiigiile care le sînt date în mod expres prin lege;
b) oricare alte litigii de muncă, dintre angajaţi şi unitatea respectiva, în cazul cînd angajaţii o cer.

Articolul 116

Sînt de competinţa instanţelor judecătoreşti ordinare:
a) litigiile care nu sînt date în mod expres prin legi, în competinţa comisiilor pentru soluţionarea litigiilor de muncă sau organelor ierarhice administrative;
b) litigiile care au fost supuse comisiunilor pentru soluţionarea litigiilor de muncă, dar care nu au putut fi soluţionate prin acordul membrilor comisiei, conform art. 123.
c) litigiile de muncă în legătură cu faptele penale;
d) litiigiile de muncă din sectorul particular.

Articolul 117

Sînt de competinţa organelor ierarhice administrative:
a) litigiile care se nasc din desfacerea contractelor de muncă sau reintegrarea angajaţilor care ocupau funcţii de răspundere;
b) plângerile referitoare la sancţiunile disciplinare, cu excepţia celor ce privesc desfacerea contractelor de muncă ca măsura disciplinară, pentru faptele prevăzute de art. 20, lit. e.

Articolul 118

Sesizarea comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă se poate face în termen de cel mult 3 luni.
I. De la comunicare, de către angajaţi în cazurile:
a) desfacerii, contractelor de muncă de către acei care angajează, pentru faptele prevăzute la art. 20, literele: a, b, c, h, i, şi j;
b) constatării daunelor şi dării dispoziţiei de reţinere a sumelor stabilite de către cei care angajează, pentru faptele prevăzute de art. 69, lit. a.
II. De la constatarea faptelor, de către cei care angajează pentru:
a) desfacerea contractelor de muncă în cazurile prevazutute de art. 20, lit. d, e, f, şi g;
b) contractarea daunelor şi darea dispoziţiei de reţinerea a sumelor corespunzătoare, în cazurile prevăzute de art. 69, lit. b.
În acelaşi termen, socotit de la ivirea cauzei care a determinat litigiilor de muncă şi pentru toate celelalte litigii de mult şi pentru toate celelalte litigii de muncă dintre angajaţii şi cei care i-au angajat, în cazul cînd salariaţii au ales aceasta cale.
Pentru sumele reţinute, precum şi pentru orice sume din ore suplimentare şi din ori care alte drepturi ce li se cuvin din partea celor care angajează, angajaţii pot sesiza comisia pentru soluţionarea litiigiilor de muncă, în termen de un an de la data cînd aceste plati urmau să fie făcute.

Articolul 119

Sesizarea Judecătoriei Populare de către părţile interesate din sectorul particular, se poate face în termen de cel puţin 3 luni, pentru:
a) desfacerea contractelor de muncă;
b) constatarea daunelor şi darea dispoziţiei de reţinere a sumelor corespunzătoare.
Pentru sumele cuvenite, atît din ore suplimentare, cat şi oricare alte drepturi ce li se cuvin din partea celor care angajează, angajaţii din sectorul particular vor putea sesiza Judecătoria Populara în termen de 1 an.

Articolul 120

Sesizarea organelor ierarhice administrative de către angajaţii care ocupa funcţii de răspundere, se poate face în termen de cel puţin 3 luni:
a) de la comunicaera în cazurile de desfacere a contractelor de muncă pentru faptele prevăzute de art. 20;
b) de la reintegrarea, pentru rezolvarea litigiilor ce se nasc din reintegrarea acestora.

Articolul 121

Comisiile pentru soluţionarea litigiilor de muncă funcţionează în cadrul unităţilor din sectorul socialist.
Ele se compun dintr’un număr egal de reprezentanţi ai administraţiei şi ai comitetului sindical din întreprindere sau instituţie.
Numărul membrilor comisiilor pentru soluţionarea litigiilor de muncă se fixează de către administrati de acord cu comitetul de conducere al sindicatelor.
Membrii comisiunii pentru soluţionarea litigiilor de muncă îndeplinesc prin rotaţie şi funcţiunea de preşedinte şi secretar.
Funcţiunile de preşedinte şi secretar nu pot fi îndeplinite în acelaşi timp de membrii reprezentând aceiaşi parte.

Articolul 122

Comisiunile pentru soluţionarea litigiilor de muncă vor soluţiona cauzele ce sînt aduse spre rezolvare, în termen de cel mult 5 zile de la sesizare, citând la termenul fixat atît administraţia cat şi angajaţii în cauza.
Şedinţele comisiunilor pentru soluţionarea litigiilor se vor tine în localul întreprinderii în afară orelor de lucru.

Articolul 123

Hotărîrile se iau prin acordul comun al reprezenantilor administraţiei şi Comitetului Sindical din întreprindere sau instituţie. Ele se consemnează în proces-verbal ce se comunică părţilor în termen de 3 zile de la pronunţare.
Hotărîrile luate sînt executorii.

Articolul 124

În contra acestor hotărîri părţile interesate pot face recurs la Judecătoria Populara de la sediu întreprinderii în termen de 10 zile de la comunicarea hotărîrii. Recursul se declara verbal sau în scris la comisia de soluţionare a litigiilor de muncă, care a pronunţat hotărîrea.
Unitatea respectiva va putea cere suspendarea executării hotărîrii pronunţate de comisia pentru soluţionarea litigiilor de muncă, numai după consemnarea sumei la care a fost condamnata. Judecătoria Populara va anula hotărîrea atacată şi va judeca în fond dacă:
a) prin acesta se inrautatesc condiţiunile de muncă ale angajaţilor faţă de dispoziţiunile de muncă ale angajaţilor faţă de dispoziţiunile legii, deciziunilor sau reglulamentelor;
b) prin acesta se violeaza dispoziţiunile privitoare la alcătuirea, procedura sau competinţa comisiilor pentru soluţionarea litigiilor de muncă, dacă aceasta violare influenţează asupra fondului hotărîrii.
c) acelaşi fapt se găsesc în cercetarea unei instanţe judecătoreşti sau a fost rezolvat, fie în faţa comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă, fie în faţa instanţelor judiciare;
d) prin aceasta s’au luat în considerare acte false sau mărturii mincinoase constatate prin hotărîri judecătoreşti definitive.

Articolul 125

Hotărîririle organelor administrative ierarhice pot fi atacate pe cale administrativă în faţa organelor superioare, în ordinea lor ierarhica.

Articolul 126

În cazul cînd în faţa comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă nu s’a ajuns la un acord asupra soluţiei litigiului, partea interesată va putea sesiza Judecătoria Populara pentru judecarea cauzei în termen de cel mult 15 zile de la comunicare.

Articolul 127

Judecătoria Populara, judeca după procedura de drept comun, în termen de cel mult cinci zile de la sesizare.
Cărţile de judecată se comunică părţilor care pot face recurs la Tribunal, în termen de 15 zile de la comunicare.
Recursul nu suspenda executarea cărţilor de judecată, pronunţate în favoarea angajaţilor decât pentru sumele de bani care întrec cuantumul salariului din indicatorul tarifar lunar al acestora.
Tribunalul va soluţiona cu precădere recursurile introduse în aceasta materie.

Articolul 128

Cercetările angajaţilor în faţa oricăror organe sau instanţe în legătură cu soluţionarea litigiilor de muncă şi executarea hotărârilor date în cauza, pot fi făcute în scris sau verbal.
Aceste cereri, precum şi toate actele procedurale sînt scutite de orice fel de taxe sau impozite.

Capitolul 17 Dispoziţiuni comune, dinale şi tranzitorii


Articolul 129

Dispoziţiunile prezentului Cod nu se aplică militarilor.

Articolul 130

Prin hotărîri ale Consiliului de Miniştrii se vor stabili condiţiuni speciale de angajare şi de lucru pentru angajaţii care prestează munca: sezoniera, temporară, în construcţii, în domeniul forestier, în agricultura, la domiciliu şi în orice alte domenii constituind exeptiuni de la dispoziţiunile prezentului Cod.

Articolul 131

Prin hotărîri ale Consiliului de Miniştrii se vor putea extinde anumite dispoziţiuni în care se prestează obligaţiuni temporare de muncă.

Articolul 132

Prin termenul „unităţi” se înţeleg organele şi instituţiile de Stat, întreprinderile şi organizaţiile economice ale Statului, organizaţiile cooperatiste şi cele cu caracter obştesc, precum şi persoanele fizice sau persoanele juridice din sectorul particular.

Articolul 133

Vechimea în munca se considera neîntreruptă şi atunci cînd angajatul :
a) satisface stagiul militar, este concentrat sau este mobilizat;
b) îndeplineşte o funcţiune eligibilă;
c) este transferat de la o unitate din sectorul socialist la alta;
d) urmează o şcoala în şcoala pregătirii profesionale;
e) şi-a întrerupt serviciul din cauza lichidării sau mutării unităţii în alta localitate, dacă întreruperea nu depăşeşte 30 zile;
f) se muta pentru a urma soţul sau sotia în alta localitate, fără ca întreruperea să poată depăşi 30 zile;
g) se afla în stare de invaliditate temporară.

Articolul 134

Prin hotărîrea Consiliului de Miniştrii, la propunerea Ministerului Muncii şi Prevederilor Sociale, de acord cu Confederatia Generală a Muncii, se vor fixa funcţiunile de răspundere în înţelesul acestui Cod.

Articolul 135

Prin câştig mediu se înţelege suma obţinută prin adunarea la salariul din indicatorul tarifar, a tuturor cîştigurilor cu caracter permanent ale unui angajat pe un timp determinat, împărţită la numărul de zile sau ore cuprinse în timp.
În afară cazurilor cînd Codul dispune altfel, la calcularea câştigului mediu ce se plăteşte pentru 12 sau mai multe zile, se va lua în considerare cîştigul mediu al angajatului respectiv pe ultimele 12 zile, se va lua în considerare cîştigul mediu din ultima luna.
Dacă angajatul n’a lucrat într’o unitate timpul respectiv prevăzut de lege pentru calcularea câştigului mediu ce i se cuvine, se va lua în considerare cîştigurile ce le-a totalizat de la intrarea lui în serviciu şi pînă la data cînd urmează sa i se plătească cîştigul respectiv.

Articolul 136

Dispoziţiunile art. 102, se aplică şi membrilor Marii Adunări Naţionale, membrilor aleşi în posturile eligibile din administraţia de Stat, precum şi Ministrilor, Ministrilor adjuncţi şi Consilierilor ministriali, la expirarea mandatului lor.
De asemenea aceeaşi dispoziţiune se aplică şi salariaţilor chemaţi pentru stagiul militar, concentrare sau mobilizare, la lăsarea lor la vatra

Articolul 137

Decizia Confederatiei Generale a Muncii, publicată în Buletinul Oficial nr. 17 din 23 Februarie 1950, se menţine, considerându-se data pe baza prezentului Cod.

Articolul 138

Comisiile pentru soluţionarea litigiilor de muncă, prevăzute la art. 114, vor lua fiinta în termen de 3 luni de la punerea în vigoare a Codului de faţa. Litigiile pendinte în faţa Comisiilor sindicale de cercetare şi arbitraj sau care se vor ivi pînă la înfiinţarea Comisiilor menţionate în prezentul Cod, se vor soluţiona după Legea pentru organizarea jurisdicţiei munci, republicată în Monitorul Oficial Nr. 132 bis din 9 Iunie 1948.
Cauzele rămase nejudecate la expirarea termenului prevăzut la al. 1 vor fi trimise spre soluţionarea Judecătoriei Populare a domiciliului pârâtului.

Articolul 139

Legea asupra contractelor de muncă din 5 Aprilie 1929, Legea Nr. 711 din 6 Septembvrie 1946, pentru jurisdicţia muncii (republicată în Monitorul Oficial Nr. 132 bis din 9 Iunie 1948), dispoziţiunile din Legea Nr. 10 din 1 Ianuarie 1949 pentru organizarea Asigurărilor Sociale de Stat cu excepţia art. 16 -23 inclusiv, art. 25 şi art. 27, referitoare la pensiile de invaliditate, batranete şi pensia urmaşilor în caz de pierdere a susţinătorului, Decretul Nr. 29 din 29 Ianuarie 1949 pentru reglementarea drepturilor şi îndatoririlor salariaţilor administrativi şi a personalului tehnic de conducere din instituţii şi întreprinderi de Stat şi cooperative de orice fel, precum şi toate dispoziţiunile din legi, contrarii Codului de faţa, se abroga.
Această lege s’a votat de Marea Adunare Naţionala în şedinţa de la 30 mai 1950 şi s’a aprobat cu unanimitate de treisutepatruzeci şi trei voturi.
Preşedinte, Mihai Mujic
Secretar, Mihalca Eliza
(L. S. M. Ad. N)
Semnam această lege şi dispunem publicarea ei în Buletinul Oficial. Dat în Bucureşti la 30 Mai 1950.
Preşedintele
Marii Adunări Naţionale,
Prof. Dr.C.I. PARHON
Secretarul
Prezidiului Marii Adunări Naţionale,
MARIN FLOREA IONESCU
––––––