Vârsta de pensionare este 67 de ani atât pentru femei cât și pentru bărbați, pensia minimă este 853 zloți net lunar. Pentru anul 2018 este de așteptat ca pensiile să crească cu 2,4%.
Pensionare 2018. Unde puteți găsi ajutor:
Centrul de servicii telefonice – 22 560 16 00
-e-mail: cot@zus.pl Skype pe site-ul www.zus.pl sau
-zus_centrum_obslugi_tel chat pe site-ul www.zus.pl
-Platforma de servicii electronice – la www.zus.pl și în fiecare ramură ZUS.
Sistemul de securitate socială – Prevederi naţionale Organizare generală
Unul dintre elementele sistemului de securitate socială este sistemul de plăţi financiare finanţat, în cadrul asigurărilor sociale, de către Fondul de Asigurări Sociale (Fundusz Ubezpieczeń Społecznych) , care cuprinde: asigurarea de pensie şi rentă, asigurarea de boală şi maternitate, precum şi asigurarea de accidente de muncă şi boli profesionale. În Polonia, în afară de sistemul de asigurări sociale, există şi un sistem de plăţi familiale, care acordă prestaţii familiale, printre altele, şi sunt finanţate de la bugetul de stat, precum şi un sistem de prestaţii de şomaj finanţat separat de către Fondul de Muncă (Fundusz Pracy).
Asigurarea de boală – Beneficiari şi condiţii pentru obţinerea dreptului
Persoanele asigurate au dreptul la prestaţii de boală, prestaţii de recuperare, alocaţii compensatorii şi alocaţii de îngrijire.
Condiţiile pentru acordarea şi plata acestor prestaţii sunt definite în legea privind prestaţiile de asigurări sociale în caz de boală şi maternitate.Asigurarea de boală este obligatorie pentru lucrătorii şi membrii cooperativelor agricole de producţie.
Asigurarea de boală este facultativă pentru persoanele care lucrează în industria artizanală, pentru persoanele care conduc afaceri, pentru lucrătorii independenţi, pentru lucrătorii contractuali, pentru prizonierii care lucrează în timp ce execută o pedeapsă în închisoare şi pentru preoţi.
Sunt prevăzute diferite perioade de eligibilitate pentru prestaţiile de boală, ăn funcţie de felul asigurării: obligatorie sau facultativă.Pentru asigurarea obligatorie este nevoie de 30 de zile de cotizare neîntreruptă înainte de a beneficia de prestaţia de boală, iar pentru asigurarea facultativă este nevoie de 180 de zile de cotizare neîntreruptă.
Perioadele anterioare de cotizare la asigurarea de boală sunt luate în considerare ca fiind perioade de asigurare de boală, dacă diferenţa dintre acestea nu depăşeşte 30 de zile sau sunt rezultatul unui nou concediu parental sau concediu fără plată.
Dreptul la prestaţii de boală din prima zi a asigurării de boală este acordat: absolvenţilor şcolii sau a unei forme superioare de învăţământ care au fost acoperiţi de asigurarea de boală sau care şi-au făcut asigurare de boală în termen de 90 de zile de la terminarea şcolii sau a unei forme de învăţământ superior, dacă incapacitatea de muncă este urmarea unui accident de muncă, unui accident de traseu spre şi de la locul de muncă, precum şi persoanelor asigurate obligatoriu care au fost acoperite de asigurarea de boală obligatorie pe o perioadă de cel puţin 10 ani.
Prestaţiile de boală se mai acordă persoanei care a devenit inaptă de muncă după expirarea dreptului la asigurarea de boală, dacă incapacitatea de muncă s-a manifestat fără întrerupere pentru o perioadă de cel puţin 30 de zile şi a intervenit la cel mult 14 zile de la expirarea dreptului la asigurarea de boală; cel mult 3 luni de la expirarea dreptului la asigurarea de boală în cazul bolilor contagioase pentru care perioada de incubaţie nu este mai mare de 14 zile sau în cazul unei boli ale cărei simptome apar după o perioadă mai mare de 14 zile de la debutul bolii.
Prestaţiile de boală se plătesc pentru o perioadă de maxim 182 de luni, iar dacă incapacitatea de muncă este rezultatul tuberculozei, pentru maxim 270 de luni.
Perioadele anterioare de incapacitate de muncă cauzate de aceeaşi boală reprezintă perioadă de prestaţii dacă pauza între sfârşitul incapacităţii de muncă anterioare şi începutul unei noi incapacităţi de muncă nu depăşeşte 60 de zile.
Cuantumul lunar al prestaţiei de boală este de 80% din suma în baza căreia a fost făcut calculul.
Totuşi, cuantumul prestaţiei de boală lunare este de 100% din suma în baza căreia s-a realizat calculul, dacă incapacitatea de muncă: se întâmplă în perioada de sarcină; este rezultatul unui accident de muncă, de traseu sau
al unei boli profesionale; este rezultatul unor teste medicale anticipate necesare pentru persoanele care urmează să doneze organe sau care vor fi supuse unei proceduri de donare de organe. Baza calculului prestaţiei de boală este salariul lunar plătit pentru 6 sau 12 luni anterioare lunii în care a intervenit incapacitatea de muncă.
Baza plăţii prestaţiei de boală o reprezintă certificatul doctorului care foloseşte formularul ZUS (instituţia de asigurări sociale) ZLA şi care este prezentat angajatorului în 7 zile de la primirea acestui certificat. Alocaţia de boală nu se acordă pentru perioadele de incapacitate de muncă în care o persoană asigurată îşi păstrează dreptul la o remuneraţie în baza unor aranjamente de plată. De asemenea, asigurarea de boală nu se acordă pentru perioadele de incapacitate care coincid cu concediul fără plată, un nou concediu parental sau arestare temporară sau ispăşirea unei pedepse în închisoare. O persoană asigurată a cărei incapacitate de muncă este rezultatul abuzului de alcool nu are dreptul la alocaţia de boală în primele 5 zile de la apariţia incapacităţii.O persoană asigurată care prestează o muncă plătită într-o perioadă de incapacitate de muncă demonstrată sau care foloseşte concediul de boală într-o manieră nepotrivită pentru un astfel de concediu, îşi pierde dreptul la prestaţiile de boală pe toată perioada concediului de boală.
Alocaţia de boală nu se acordă în cazurile în care certificatul medical a fost falsificat. Condiţiile pentru plata contribuţiilor de boală şi maternitate sunt menţionate în legea privind sistemul de asigurări sociale. Această contribuţie de asigurări este de 2,45% din suma de bază utilizată la acest calcul. Suma de bază pentru calculul contribuţiei este venitul, aşa cum este prevăzut în legea privind impozitul pe venit pentru persoanele fizice, primit de lucrători prin contractul de angajare.
Contribuţia la asigurarea de boală şi maternitate este plătită în întregime de către persoana asigurată (lucrător).
Asigurarea de maternitate – beneficiari şi condiţii de acordare
Condiţiile pentru acordarea şi plata alocaţiei de maternitate sunt stipulate în legea privind prestaţiile de asigurări sociale în bani pentru boală şi maternitate.Alocaţia de maternitate se acordă persoanelor asigurate în caz de boală sau maternitate. Alocaţia de maternitate se acordă unei persoane asigurate care pe parcursul perioadei de asigurare de boală sau unui nou concediu parental, a dat naştere unui copil sau a luat în îngrijire un copil mai mic de 1 an şi care a înaintat o cerere pentru adopţie la curtea pentru custodie sau care a luat în îngrijire un copil mai mic de 1 an în cadrul unei familii adoptive.Pentru obţinerea alocaţiei de maternitate nu este necesar a se dovedi o aşa-zisă perioadă de aşteptare, adică perioada de asigurare nu este importantă. Alocaţia de maternitate se plăteşte pe perioada concediului de maternitate, pentru 16 săptămâni la prima naştere, 18 săptămâni pentru fiecare următoare naştere şi 26 de săptămâni în cazul naşterilor multiple. Angajatorii calculează contribuţiile la pensie şi la asigurarea de pensie de invaliditate în baza alocaţiei de maternitate pentru a oferi asiguratului securitate în cazul pierderii capacităţii de muncă (contribuţia la pensia de invaliditate) şi pentru a sprijini fondul de pensie (contribuţia la pensie).Alocaţia de maternitate este de 100% din plata folosită ca bază de calcul pentru alocaţie.
Baza pentru calculul alocaţiei de maternitate pentru o persoană asigurată este salariul lunar plătit în ultimele 12 luni anterioare lunii în care apare dreptul la această alocaţie. Baza plăţii alocaţiei de maternitate o reprezintă prezentarea la angajator a certificatului medical referitor la data anticipată a naşterii sau o copie a certificatului de naştere a copilului.
De asemenea, tatăl asigurat al unui copil poate primi alocaţia de maternitate în următoarele cazuri: când mama moare sau îşi abandonează copilul; când mama care îngrijeşte copilul a avut concediu de maternitate de cel puţin 14 săptămâni poate transfera partea rămasă din concediu tatălui copilului. Dacă tatăl copiluilui nu doreşte să folosească partea rămasă din concediul de maternitate, mama nu îşi poate scurta perioada de concediu şi trebuie să îl folosească pe tot. O persoană care primeşte prestaţii de maternitate poate, în acelaşi timp să presteze o activitate remunerată, de exemplu bazată pe un contract de muncă.
Asigurarea de invaliditate – beneficiari şi condiţii de acordare
Condiţiile pentru acordarea şi plata pensiilor de incapacitate de muncă sunt menţionate în legea privind pensiile şi pensiile de invaliditate plătite din Fondul de Asigurări Sociale.
Pensia de invaliditate se acordă persoanei care are o asigurare de pensie şi pensie de invaliditate. Pentru a se califica pentru o pensie de incapacitate de muncă, o persoană asigurată trebuie să fie parţial sau total inaptă pentru muncă şi trebuie să dovedească perioada contributivă şi ne-contributivă necesare (vechimea în muncă). În plus, incapacitatea de muncă trebuie să fi apărut pe parcursul perioadei de asigurare sau nu mai târziu de 18 luni de la data la care a expirat perioada de asigurare.
O persoană inaptă de muncă este acea persoană care şi-a pierdut total sau parţial capacitatea de a presta o muncă plătită ca urmare a unei sănătăţi precare şi pentru care nu există o prognoză de recuperare a capacităţii de muncă după schimbarea calificării profesionale.
O persoană poate fi total sau parţial inaptă de muncă.O persoană este considerată parţial inaptă de muncă dacă şi-a pierdut capacitatea de a presta o muncă evaluată prin calificările sale profesionale la un anumit nivel.
O persoană este considerată inaptă de muncă dacă şi-a pierdut capacitatea de a presta orice fel de muncă. Sănătatea precară în măsura în care este rezultatul unei nevoi permanente de îngrijire şi asistenţă din partea altei persoane pentru îndeplinirea activităţilor zilnice, constituie baza pentru eliberarea unui certificat de incapacitate pentru a avea o existenţă independentă.
O persoană poate fi certificată ca fiind temporar sau permanent inaptă de muncă. Un doctor expert al instituţiei de asigurări sociale (ZUS) va evalua incapacitatea de muncă. Obiecţii la opinia doctorului expert trebuie transmise comitetului medical al ZUS.
Criteriile de eligibilitate sunt îndeplinite dacă prin cumularea perioadelor contributive şi necontributive realizate de o persoană asigurată se obţine cel puţin: 1 an – dacă incapacitatea de muncă apare înainte ca persoana să fi împlinit 20 de ani; 2 ani – dacă incapacitatea de muncă apare când persoana are între 20 şi 22 de ani; 3 ani – dacă incapacitatea apare când persoana are între 22 şi 25 de ani; 4 ani – dacă incapacitatea apare când persoana are între 25 şi 30 de ani; 5 ani – dacă incapacitatea apare când persoana are cel puţin 30 de ani.Pentru persoanele a căror incapacitate a apărut după împlinirea vârstei de 30 de ani, perioada necesară de 5 ani de asigurare trebuie să fie cuprinsă în ultimii 10 ani anteriori datei la care persoana a înaintat o cerere de pensie de invaliditate sau înainte de data la care a apărut incapacitatea de muncă.
La determinarea vechimii în muncă, perioadele necontributive nu pot depăşi 1/3 din perioadele contributive eligibile.
O persoană asigurată care nu a realizat perioadele contributive şi necontributive necesare pentru o anumită grupă de vârstă are dreptul la pensie de invaliditate dacă a aderat la sistemul de asigurare înainte de împlinirea vârstei de 18 ani sau în 6 luni de la terminarea studiilor la colegiu sau universitate şi dacă a întrerupt (sau a avut intervale care nu depăşesc 6 luni) perioadele contributive sau necontributive până la data la care a apărut incapacitatea de muncă. Persoana asigurată are dreptul la pensie de invaliditate chiar dacă poate dovedi numai câteva luni de perioade contributive şi necontributive.
Contribuţiile pentru pensii sunt finanţate de fondul de pensii care face parte din Fondul de Asigurări Scociale. Condiţiile pentru plata contribuţiilor de asigurare sunt stipulate în legea privind sistemul de asigurări sociale.
Contribuţiile la asigurările sociale pentru pensie sunt de 13% din suma de bază folosită la calcul. Suma de bază folosită pentru calculul contribuţiilor este reprezentată de venitul, aşa cum este definit în legea privind impozitul pe venit pentru persoanele fizice, primit de lucrători prin intermediul unui contract de angajare. Jumătate din contribuţia pentru asigurare este plătită de angajat şi cealaltă jumătate de către angajator.Procedura pentru acordarea şi plata pensiei de invaliditate este iniţiată după depunerea cererii.
Oficiul pentru pensii de invaliditate străine şi unităţile organizaţionale ale Instituţiei de Asigurări Sociale, desemnate de Preşedintele Instituţiei de Asigurări Sociale, îndeplinesc sarcinile menţionate anterior pentru persoanele care locuiesc pe teritoriul unui alt stat membru al UE, precum şi pentru persoanele care domiciliază în afara graniţelor UE şi care au legături cu Polonia prin intermediul acordurilor internaţionale privind asigurările sociale.
Asigurarea de bătrâneţe – beneficiari şi condiţii de acordare
Condiţiile pentru acordarea şi plata pensiilor de bătrâneţe sunt stipulate în legea privind pensiile plătite de Fondul de Asigurări Sociale. Această lege diferenţiază termenii pentru stabilirea condiţiilor necesare obţinerii dreptului la pensie, în funcţie de data naşterii persoanei asigurate.
Persoanele care s-au născut înainte de 1 ianuarie 1949 îşi pot exercita dreptul la pensie după îndeplinirea a două condiţii: să fi atins vârsta minimă de pensionare, care este de 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi şi să ateste perioada de cotizare (completată de o perioadă necontributivă de cel mult 1/3 din perioada contributivă) care reprezintă 20 de ani pentru femei şi 25 de ani pentru bărbaţi.O femeie de 60 de ani îşi poate exercita dreptul la pensie dacă face dovada unor perioade contributive şi necontributive care adunate să fie de cel puţin 15 ani, iar un bărbat de 65 de ani îşi poate exercita dreptul la pensie dacă face dovada unor perioade contributive şi necontributive de cel puţin 20 de ani. Totuşi, nu există o garanţie că aceste pensii de bătrâneţe vor atinge nivelul pensiei minime ca urmare a unei perioade mai mici decât perioada de plată a contribuţiilor de asigurări sociale. Dacă, după calcul nivelul pensiei va fi mai mic decât cel minim, atunci plata efectuată va echivala cu cuantumul calculat.Doar angajaţii au dreptul să se pensioneze anticipat. O femeie care poate dovedi cel puţin 30 de ani de serviciu eligibil pentru pensie sau o perioadă de asigurare de 20 de ani de serviciu, se poate pensiona la vârsta de 55 de ani dacă obţine o pensie pentru incapacitate totală de muncă. Un bărbat care are cel puţin 25 de ani de serviciu eligibil pentru pensia de bătrâneţe şi căruia i s-a recunoscut incapacitatea totală de muncă poate obţine pensia de bătrâneţe la 60 de ani.
Dreptul la pensie anticipată este acordat lucrătorilor care pot dovedi o perioadă contributivă şi o perioadă necontributivă de 20 de ani pentru femei şi 25 de ani pentru bărbaţi, inclusiv cel puţin 10 sau 15 ani de muncă în condiţii deosebite. Persoanele care îndeplinesc condiţiile meţionate anterior se pot pensiona la vârsta stabilită prin lege pentru grupurile profesionale specifice.
Termenii menţionaţi pentru obţinerea dreptului la pensie anticipată se aplică şi persoanelor născute între 1949 – 1968 care îndeplinesc condiţiile necesare înainte de sfârşitul anului 2007.
Persoanele născute în perioada 1949 – 1968 care îndeplinesc condiţiile necesare referitoare la perioadele contributive şi cele necontributive, inclusiv perioadele lucrate în condiţii deosebite, la 1 ianuarie 1999 pot obţine, de asemenea dreptul la pensie anticipată. Aceste persoane se vor putea pensiona anticipat dacă nu au aderat la un fond deschis de pensii iar contractul lor de angajare a expirat.
Toate persoanele născute după 31 decembrie 1968 şi cele născute între 1949 – 1968 care au aderat la un fond deschis de pensii sunt acoperite de reforma sistemului de pensii. Dreptul la pensie de bătrâneţe al acestor persoane este condiţionat de atingerea vârstei minime de 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi.Decizia de a se pensiona aparţine fiecărei persoane asigurate care a atins vârsta minimă necesară, indiferent de sex.Condiţiile pentru plata contribuţiilor la pensia de bătrâneţe sunt menţionate în prevederile legii privind sistemul de asigurări sociale.Contribuţia la pensia de bătrâneţe este de 19,52% din suma de bază pentru calcul. Suma de bază pentru calculul contribuţiei este venitul, aşa cum este definit în legea privind impozitul pe venit pentru persoanele fizice, primit de lucrători prin intermediul contractului de angajare.Jumătate din contribuţia la pensia de bătrâneţe este plătită de angajat şi cealaltă jumătate de către angajator.Noul sistem de pensii de bătrâneţe se aplică în întregime persoanelor asigurate născute după 31 decembrie 1968 şi prevede primirea pensiilor din cel puţin două surse (participare obligatorie la pilonii I şi II).Schema din pilonul I este administrată de Instituţia de Asigurări Sociale. Contribuţiile transferate de către angajator sunt înregistrate în contul personal al asiguratului. Participarea la schemele din pilonul II face parte din contribuţia lucrătorului (7,3% din suma de bază pentru calcul) care este înaintată Instituţiei de Asigurări Sociale şi apoi transferată la un Fond Deschis de Pensii indicat de persoana asigurată.Persoanele asigurate născute după 31 decembrie 1968 sunt obligate să îşi împartă contribuţiile (între pilonul I şi II). Persoanele asigurate născute în perioada 1949 – 1968 pot adera la un Fond Deschis de Pensii la alegere.
Contribuţiile pentru asigurarea de pensie ale persoanelor asigurate care nu au aderat la un Fond Deschis de Pensii sunt transferate în întregime la Instituţia de Asigurări Sociale.
Oficiul Străin pentru Pensii de Invaliditate şi unităţile irganizaţionale ale Instituţiei de Asigurări Sociale desemnate de Preşedintele Instituţiei de Asigurări Sociale acordă pensiile persoanelor care locuiesc pe teritoriul altui stat membru al UE, precum şi persoanelor care locuiesc în afara graniţelor UE şi care au legături cu Polonia prin intermediul acordurilor internaţionale referitoare la asigurările sociale. Acelaşi principiu se aplică persoanelor ale căror perioade de asigurare realizate în străinătate au fost luate în considerare la determinarea dreptului la pensie şi a cuantumului pensiei dacă aşa prevede acordul internaţional.
Asigurarea de viaţă (pensiile de urmaş) – Beneficiari şi condiţii
Asigurarea de viaţă este reglementată prin legea privind activităţile de asigurare şi de Codul Civil. În prezent în Polonia există următoarele tipuri de asigurare: asigurare de viaţă şi de dotare; asigurare de dotare pentru copil – prevederi pentru copii; asigurarea de rentă ; asigurarea de viaţă legată de o asigurare la un fond de capital; asigurarea pentru accidente şi boală dacă completează tipurile de asigurare menţionate anterior.
Poliţele de asigurare de viaţă şi dotare sunt închiate cu termene determinate. Dacă o persoană asigurată trăieşte până la sfârşitul contractului aceasta va primi suma de asigurare menţionată în acesta. Dacă nu supravieţuieşte, persoana menţionată de aceasta în poliţa de asigurare va primi aceeaşi sumă de asigurare după moartea persoanei asigurate. Creşterea în aceste tipuri de asigurare conduce la o distincţie între suma asigurată plătită în caz de deces şi capitalul final primit după expirarea poliţei. Din această cauză, un client poate hotărî dacă o poliţă are drept scop protecţia sau dacă trebuie să aibă şi o parte de economisire. Poliţa de asigurare de dotare pentru copil are scopul de a acoperi nevoile copilului în viitor. Aceste poliţe sunt eficiente pentru cel puţin 10-15 ani deoarece numai atunci economiile îl vor ajuta pe adolescent. Asigurarea de viaţă legată de aceasta este un contract în care o companie se obligă să plătească o sumă stabilită de asigurare în caz de deces (sau alte evenimente acoperite de menţiunile din poliţe) al persoanei asigurate. În funcţie de condiţiile specificate în contract, o parte a acestor contrtribuţii este investită în fonduri de investiţii. După anularea contractului există posibilitatea retragerii valorii fondului de la companie. Dacă o companie plăteşte fonduri acumulate în rate fixe acestea pot consitui o pensie suplimentară, dar forma de bază este cea de reglementare unică. Un element foarte important al acestor poliţe de asigurări este posibilitatea de a face schimbări, de exemplu schimbarea sumei asigurate sau a cuantumului primei de asigurare plătite pe perioada contractului, adaptând astfel sumele la nevoile de schimbare ale persoanei asigurate. Poliţele de asigurare pentru dotare sunt produse de asigurare dacă acoperirea asigurării este minimă, permiţând ca o mare parte a primei de asigurare să fie investită. Asigurarea la termen determinat are două avantaje principale: este foarte ieftină(o primă de asigurare este de obicei mai mică de PLN 200 trimestrial la sume asigurate suficient de mari) şi foarte simplă. Plata din aceste poliţe se face de obicei în cazul decesului sau a invalidităţii permanente. Dacă nu are loc nici o circumstanţă menţionată anterior, poliţa expiră fără a fi plătită. Asigurarea la termen este folosită mai ales la contractarea unui credit mare.
Ca urmare a acestei sume, o familie îşi poate plăti datoriile şi să procure un apartament, o casă sau o maşină pentru uz personal. De asemenea, asigurarea la termen este în special utilizată în rândul afacerilor mici şi mijlocii. Asigurările la termen reprezintă poliţe de protecţie; nu este posibilă cumularea unei pensii sau a economiilor pentru zile negre cu aceste poliţe. Deoarece pentru poliţele de asigurare la termen nu se foloseşte, în general, indexarea pentru primele şi sumele asigurate, cea mai bună metodă de protecţie a acestora împotriva inflaţiei este aceea de a începe poliţe consecutive de acelaşi tip la fiecare 5-7 ani.
Contribuţiile la asigurarea pentru rentă garantează plăţi regulate începând cu data menţionată în contractul de asigurare şi continuând până la data decesului persoanei asigurate. În practică, acestea sunt, în majoritatea lor, rente viagere. Acestea sunt plătite pe o anumită perioadă, totuşi, cu condiţia ca persoana asigurată să fie încă în viaţă. De asemenea, poate fi acordă ca o plată unică. Rentele viagere sunt oferite de companii ca o completare a pensiei.
Asigurarea de bază (deces, urmaş) poate fi lărgită prin adăugarea unor riscuri suplimentare pentru care se colectează prime suplimentare. Riscurile acoperite cel mai adesea includ: riscul de invaliditate permanentă sau parţială, riscul de deces în caz de accident/deces accidental, deces sau invaliditate ca urmare a unui accident, riscul de îmbolnăvire, inclusiv riscul unei aşa zise boli care ameninţă viaţa şi riscuri asociate cu naşterea.
Un contract de asigurare este încheiat în baza unei cereri scrise. Termenii specifici ai asigurării oferite conţin condiţii şi rate stabilite de către compania de asigurări. Condiţiile generale ale asigurării oferite sunt parte integrantă din contractul de asigurare justificat prin poliţă şi trebuie să fie anexate. Acestea definesc, în special, subiectul şi întinderea asigurării, gradul şi perioada de responsabilitate a companiei de asigurări, drepturile şi îndatoririle părţilor contractante, modalitatea prin care se pierde din valoare şi plata indemnizaţiei. O parte foarte importantă a contractului este lista de împrejurări neprevăzute pentru care compania de asigurări nu este responsabilă. Un contract de asigurare poate reglementa drepturi şi îndatoriri în moduri foarte diferite, în funcţie de condiţiile generale de asigurare. O îndatorire de bază a companiei de asigurare este plata indemnizaţiei de asigurare şi o îndatorire de bază a persoanei asigurate este de a plăti perioadic prima de asigurare. Un contract de asigurare poate fi încheiat în beneficiul persoanei asigurate sau pentru o altă persoană. Având în vedere că un risc de bază al asigurării de viaţă este moartea persoanei asigurate, un element important al contractului de asigurare este desemnarea persoanei autorizate (beneficiarul) pentru a încasa asigurarea. Cuamtumul primei de asigurare este depinde, de obiceide tipurile şi termenii asigurării, vârsta, sexul persoanei asigurate, precum şi starea de sănătate. Frecvenţa plăţii primelor de asigurare diferă de la caz la caz. De obicei, o primă de asigurare este anuală şi se plăteşte în avans. De asemenea, poate fi plătită şi în rate fixe. Suma asigurată reprezintă baza pentru calculul primei de asigurare şi pentru stabilirea indemnizaţiei adecvate. Dacă nu sunt în vigaore reglementări specifice, se acceptă ca pentru o poliţă unică de asigurare de viaţă indemnizaţia plătită să fie echivalentă cu suma asigurată.
Asigurarea pentru boli profesionale şi accidente de muncă – Beneficiari şi condiţii
Categoria persoanelor acoperite de asigurarea de accidente este definită în legea privind sistemul de asigurări sociale, iar condiţiile pentru acordarea şi plata indemnizaţiei datorată pentru accidente de muncă şi boli profesionale sunt definite în legea privind asigurările sociale pentru accidente de muncă şi boli profesionale.Persoanele asigurate sunt îndreptăţite la următoarele prestaţii ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale:
Alocaţie de boală, în cuantum de 100% din baza de calcul, indiferent de perioada asigurării pentru accident. Prestaţia de recuperare este plătită persoanei asigurate care rămâne inaptă de muncă după întreruperea prestaţiilor de boală şi pentru care un viitor tratament sau recuperare medicală indică faptul că îşi va recupera capacitatea de muncă. Acest cuantum este de 100% din baza de calcul pentru prestaţia de boală, fiind media plăţii lunare pe parcursul a 6 luni din ultimele 12 luni anterioare lunii în care a apărut incapacitatea de muncă. Perioada de 12 luni se aplică atunci când veniturile unei persoane fluctuează considerabil în acea perioadă, ca urmare a schimbărilor intervenite în munca sa, sau a schimbărilor în remuneraţie. Prestaţia de recuperare se acordă pentru o perioadă de maxim 12 luni.
Alocaţia compensatorie se acordă unui angajat asigurat a cărui remuneraţie a fost redusă ca urmare a unei deteriorării pe termen lung a stării de sănătate a acestuia şi reprezintă diferenţa dintre remuneraţia medie lunară a acestui lucrător stabilită pentru calculul alocaţiei de boală şi remuneraţia lunară obţiuntă pentru muncă în condiţii de recuperare profesională.
O indemnizaţie sub formă de sumă forfetară este acordată persoanelor asigurate a căror stare de sănătate a fost deteriorată permanent sau pe termen lung şi se stabileşte conform unor rate fixe pentru fiecare punct procentual de deteriorare a sănătăţii.
O indemnizaţie sub formă de sumă forfetară se acordă pentru membrii de familie ai persoanei asigurate decedate sau ai pensionarului, care se stabileşte pe baza de multipli ai mediei plătite în anul anterior, de exemplu, o indemnizaţie acordată sub formă de sumă forfetară pentru soţie sau copil este de 18 ori media plătită.
Pensia de invaliditate se acordă persoanei asigurate indiferent de perioadele contributive sau ne-contributive pe care le-a realizat, pentru care există dovada. Aceasta se acordă chiar dacă în prima zi de angajare persoana suferă un accident. O persoană a cărei incapacitate de muncă a apărut chiar şi după 18 luni de la întreruperea
asigurării are, de asemenea, dreptul la pensie de invaliditate. În cazul întreruperii incapacităţii de muncă şi a pierderii dreptului la pensia de invaliditate dreptul la pensia de invaliditate este returnat indiferent de perioada care s-a scurs de la expirarea dreptului la pensie.
O pensie profesională se acordă persoanei asigurate care a fost certificată ca fiind un candidat de drept pentru o pregătrie profesională ca urmare a incapacităţii de muncă în ocupaţia sa anterioară datorită unui accident de muncă sau a unei boli profesionale. Se acordă pe o perioadă de 6 luni şi poate fi extinsă pe perioada necesară pregătirii profesionale, dar nu mai mult de 30 de luni.
Pensia pentru persoane dependente se acordă membrilor de familie ai persoanei asigurate decedate care, la momentul decesului ava dreptul la pensie ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale. Membrii de familie autorizaţi sunt: soţul supravieţuitor, copiii proprii, copiii soţului şi copiii adoptivi, nepoţii acceptaţi în îngrijire şi sprijiniţi până la vârsta de alţi copii, precum şi părinţii unei familii adoptive.
Alocaţia pentru pensia de dependenţă pentru orfani se acordă în cuantumul menţionat în legea privind pensiile de bătrâneţe şi pensiile de invaliditate plătite din Fondul de Asigurări Sociale.
Alocaţia pentru creşterea copilului se acordă în cuantumul stablit în legea privind pensiile de bătrâneţe şi invaliditate plătite de Fondul de Asigurări Sociale.
Contribuţiile la pensia de invaliditate sunt finanţare de fondul pentru pensii de invaliditate care face parte din Fondul de Asigurări Sociale.
Acoperirea costurilor de tratament permite persoanelor care au suferit accidente de muncă să obţină de la fondul de accidente costul tratamentului dentar şi al vaccinărilor preventive care nu sunt refinanţare în baza unor reglementări speciale. De asemenea, fondul pentru accidente acoperă costurile aparatelor ortopedice proporţional cu participarea persoanei asigurate, potrivit prevederilor pentru asigurarea de sănătate generală. Costurile care rămân sunt finanţare prin asigurarea de sănătate a persoanei asigurate.
Indemnizaţia nu se acordă dacă singurul motiv al accidentului s-a dovedit a fi încălcarea de către persoana asigurată a regulilor de protecţie a sănătăţii sau vieţii, fie intenţionat, fie în urma unei neglijenţe mari. De asemenea, indemnizaţia nu se acordă unei persoane asigurate care, fiind în stare de ebrietate sau sub influenţa substanţelor narcotice sau psihotropice a contribuit la accident într-o manieră considerabilă. Aceste prevederi nu se aplică membrilor de familie ai persoanei asigurate care, în astfel de cazuri îşi păstrează dreptul la indemnizaţie potrivit legii privind accidentele.
Condiţiile pentru plata contribuţilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale sunt menţionate în prevederile legii privind sistemul de asigurări sociale.
Contribuţia pentru asigurare variază pentru întreprinderi, în funcţie de condiţiile de muncă existente şi este cuprinsă între 0,90% – 3,60% din suma de bază folosită la calculul acestei contribuţii. Suma de bază folosită la calculul acestei contribuţii este venitul aşa cum este definit în legea privind impozitul pe venit plătit de persoanele fizice, primit de lucrători prin contractul de angajare.
Contribuţia pentru asigurarea de accidente de muncă este finanţată în întregime de angajator.
În acelaşi timp, legea privind accidentele şi bolile profesionale apărute în împrejurări deosebite reglementează pentru anumite grupuri de persoane,care au suferit un accident în împrejurări care diferă de cele definite în legea privind asigurările sociale pentru accidente de muncă şi boli profesionale (de exemplu, salvarea altor persoane din situaţii care le ameninţă viaţa, ajutarea reprezentanţilor instituţiilor de stat sau teritoriale care se guvernează singure în timp ce îndeplinesc activităţi oficiale).
Astfel de indemnizaţii sunt finanţate de la bugetul de stat.Prestaţiile acordate în acest temei sunt următoarele: pensie de invaliditate şi plata unei indemnizaţii unică pentru persoana a cărei sănătate este afectată pe termen lung dacă această persoană devine total inaptă de muncă. Prestaţiile menţionate sunt acordate şi membrilor de familie ai persoanei decedate.
Prestaţii familiale – Beneficiari şi condiţii
Prestaţiile familiale sunt reglementate prin legea din 28 noiembrie 2003 privind prestaţiile familiale. Prestaţiile familiale sunt obligatorii şi persoana care are dreptul la aceste prestaţii trebuie să îndeplinească condiţiile privind veniturile (cu excepţia alocaţiei pentru îngrijirea copilului şi o sumă forfetară în urma naşterii unui copil).
Alocaţia familială şi suplimentele de alocaţie familială.
Alocaţia familială se acordă ambilor părinţi, unuia dintre părinţi sau tutorelui legal al copilului,sau tutorelui real al copilului sau unei persoane care studiază( un student care a ajuns la vârsta de majorat şi care nu mai este întreţinut de părinţii săi din cauza decesului sau unei decizii judecătoreşti de acordare a pensiei alimentare de la părinţi, dacă hotărârea judecătorească a fost dată înainte de vârsta de majorat a persoanei care studiază)
Alocaţia familială se acordă înainte de împlinirea de către copil a vârstei de 18 ani sau 21 de ani dacă nu a terminat studiile sau după împlinirea vârstei de 24 de ani dacă este la şcoală sau universitate şi, în acelaşi timp, suferă de un handicap mediu sau mare. Alocaţia familială se mai acordă şi persoanei care nu a terminat studiile înainte de împlinirea vârstei de 24 de ani.
Alocaţia familială nu se acordă dacă copilul stă într-o instituţie care asigură întreţinerea 24 ore, sau într-o familie adoptivă când copilul sau persoana care studiază este susţinută de un cuplu căsătorit sau când persoana care studiază are dreptul la alocaţie familială pentru propriul copil sau dacă o persoană care îngrijeşte singură un copil
nu a primit pensie alimentară pentru copil de la celălalt părinte, dacă celălalt părinte a decedat, dacă tatăl copilului este necunoscut, sau dacă acţiunea pentru stabilirea pensiei alimentare a fost întârziată sau dacă curtea a decis ca unul dintre părinţi să suporte în întregime costurile pentru îngrijirea copilului şi nu obligă celălalt părinte să plătească pensie alimentară.
Alocaţia familială se acordă dacă venitul lunar după impozitare (după deducerea contribuţiei de asigurări sociale, impozitul pe venit şi contribuţia generală de asigurări sociale de sănătate) nu depăşeşte suma de 504 PLN sau suma de 583 PLN în cazul în care familia are un copil invalid (care are un certificat de invaliditate şi dacă are peste
16 ani, un certificat pentru invaliditate medie sau mare).Alocaţia familială se acordă la cererea persoanei îndreptăţite.
Suplimentele pentru alocaţia familială menţionate mai jos se acordă persoanelor care au dreptul la alocaţie familială.
Se acordă un supliment ca urmare a naşterii unui copil până când acesta împlineşte 1 an.
Dreptul la acest supliment se stabileşte o dată pe an.Se acordă un supliment la alocaţia familială pentru îngrijirea unui copil pe parcursul perioadei concediului unui părinte pentru maxim 24 de luni calendaristice sau 36 de luni dacă persoana îndreptăţită are în îngrijire mai mult de un copil născut după o naştere sau 72 de luni dacă persoana are în îngrijire un copil invalid (care are un certificat de invaliditate şi dacă are peste 16 ani, un certificat de invaliditate medie sau mare). Se acordă un supliment angajaţilor de cel puţin 6 luni chiar înainte de obţinerea dreptului la concediu parental. De asemenea, suplimentul la alocaţia familială se acordă părintelui singur şi persoanei care a pierdut la indemnizaţia de şomaj ca urmare a expirării perioadei legale de colectare (în vigoare până la 1 septembrie 2005, iar drepturile dobândite nu sunt afectate).Suplimentul la alocaţia familială pentru părinţii singuri se acordă persoanelor care cresc copii singure (mamei sau tatălui, tutorelui dacă pensia alimentară nu a fost acordată prin decizia curţii celuilalt părinte în beneficiul copilului, din moment ce celălalt părinte a decedat sau tatăl copilului este necunoscut). Suplimentul la alocaţia familială datorat ca urmare a aducerii unui copil într-o familie cu mai mulţi copii se acordă familiilor care aduc cel puţin 3 copii (în vigoare de la 1 septembrie 2005). Un supliment la alocaţia familială pentru educaţie şi recuperarea copilului invalid se acordă persoanelor care au dreptul la alocaţia familială şi care au în îngrijire copii invalizi, adică copii sub 16 ani care au un certificat de invaliditate şi copii cu vârste între 16 – 24 de ani care au un certificat de invaliditate medie sau mare.Un supliment la alocaţia familială ca urmare a începerii unui an şcolar se acordă persoanelor care cresc un copil care urmează o şcoală. Dreptul al acest supliment se plăteşte o dată pe an.Un supliment la alocaţia familială pentru copilul care urmează o şcoală în afara locului de reşedinţă se acordă persoanelor care îngrijesc un copil care urmează o şcoală în afara locului de reşedinţă şi locuieşte în zona în care este localizat biroul şcolii sau se deplasează la şcoală cu maşina.
Începând cu luna februarie 2006, au fost introdse două noi plăţi legate de naşterea unui copil. O sumă forfetară se acordă în urma naşterii unui copil indiferent de venituri şi este finanţată din bugetul de stat. O altă plată reprezintă o prestaţie prin inermediul oficiilor parohiale. Principiile acordării acestei prestaţii sunt stabilite de Consiliul Parohial care decide dacă trebuie acordată această prestaţie, cuantumul şi criteriile pentru acordarea prestaţiei, inclusiv criteriile referitoare la venituri.
Prestaţia pentru îngrijirea copilului se acordă persoanelor care îngrijesc copii invalizi, persoanelor invalide peste 16 ani care au un certificat de invaliditate medie sau mare dacă invaliditatea a apărut înainte de împlinirea vârstei de 21 de ani şi persoanelor care au împlinit 75 de ani. Dreptul la alocaţia pentru îngrijire nu depinde de îndeplinirea condiţiilor referitoare la venituri. Această alocaţie se acordă pe perioadă nedefinită dacă certificatul de invaliditate a fost emis pentru o perioadă definită. Prestaţia pentru îngrijire se acordă părinţilor, tutorelui unui copil care a renunţat la muncă pentru a îngriji copilul invalid care are un certificat de invaliditate sau un grad mare de invaliditate. Această prestaţie se acordă dacă venitul mediu lunar după impozitare (după extragerea contribuţiei de asigurări sociale, impozitul pe venit şi contribuţia generală de asigurări sociale) nu depăşeşte suma de 583 PLN. O prestaţie pentru îngrijirea copilului se acordă la cererea persoanei îndreptăţite. Dreptul la această prestaţie se acordă pentru aceeaşi perioadă ca şi în cazul alocaţiei familiale. Acordarea prestaţiilor familiale se face de către parohie la reşedinţa persoanei. În cazul liberei circulaţii a persoanelor şi a membrilor familiilor acestora în interiorul graniţelor Uniunii Europene, autoritatea relevantă pentru această problemă în Polonia este oficiul şefului de poliţie din provincia respectivă în raza căreia se află domiciliul persoanei îndreptăţite la prestaţii. Pensia alimentară este reglementată prin legea privind procedurile împotriva debitorilor pensiei alimentare şi avansurile pentru pensia alimentară. Avansul de pensie alimentară se plăteşte când executarea sumelor datorate drept pensie alimentară prin decizia curţii nu este eficientă. Pensia alimentară se plăteşte pentru un copil îndreptăţit care a fost cresut de un singur părinte sau pentru o persoană care rămâne căsătorită cu o altă persoană care a fost în închisoare mai mult de 3 luni sau care este complet inaptă sau pentru o persoană care urmează o şcoală. Un copil are dreptul al pensie alimentară până la împlinirea vârstei de 24 de ani. Dreptul la pensie alimentară în avans, ca şi cuantumul acesteia, depind de îndeplinirea unor criterii legate de venituri. Acest avans se acordă dacă venitul familial de persoană nu depăşeşte PLN 583.Dreptul la avans se acordă după ce persoana îndreptăţită/tutorele depune o cerere.
Prestaţiile de şomaj – beneficiari şi condiţii
Potrivit proiectului de lege pentru promovarea ocupării şi instituţiilor de pe piaţa muncii, alocaţiile pentru şomeri sunt prestaţii în bani plătite şomerului ca urmare a lipsei ofertelor pentru locuri de muncă adecvate, trimitere la
locuri de muncă temporare, activitate publică sau locuri de muncă nou create şi, în acelaşi timp, îndeplinirea condiţiilor care rezultă din proiectul de lege.Dreptul la această alocaţie se acordă şomerului dacă, timp de 18 luni înainte de data înregistrării la registrul unui oficiu de muncă al unui district administrativ ca şomer a muncit cel puţin 365 de zile adunate. Cuantumul alocaţiei depinde de vechimea în muncă. Dacă un şomer are o vechime în muncă mai mică de 5 ani, acesta are dreptul la o alocaţie în cuantum de 80% din alocaţia de bază, pentru o vechime mai mică de 20 de ani – 100% din alocaţia de bază şi pentru o vechime în muncă de cel puţin 20 de ani – 120% din alocaţia de bază.Cuantumul alocaţiei de bază este de 521,90 PLN de la 1 iunie 2005. Oficiile districtuale de muncă plătesc contribuţiile pentru pensie şi asigurarea de invaliditate în afara indemnizaţiei de şomaj, amândouă însumând 32,52% din cuantumul alocaţiei.
Perioada de primire a alocaţiei : 6 luni în cazul în care şomerul domiciliază în zona oficiului districtual administativ de muncă pe parcursul perioadei primirii alocaţiei, dacă rata şomajului în acea zonă la data de 30 iunie a anului precedent datei obţinerii dreptului la această alocaţie depăşeşte 150% din media ratei şomajului naţional; 18 luni în cazul şomerilor care, la data obţinerii dreptului la alocaţie şi pe perioada primirii acesteia locuiesc în zona oficiului districtual administrativ de muncă, dacă rata şomajului în acea zonă, la data de 30 iunie a anului precedent datei obţinerii dreptului la această alocaţie, a depăşit de două ori media şomajului naţional şi care, în acelaşi timp are o perioadă de cel puţin 20 de ani care îi dă dreptul al alocaţie; 18 luni în cazul şomerului care îngrijeşte un copil sub 15 ani şi al cărui soţ/soţie este şomer şi şi-a pierdut dreptul la alocaţie ca urmare a expirării perioadei de primire, după data la care dreptul la alocaţie a fost obţinut de către un şomer.
Venitul minim garantat – beneficiari şi condiţii
Legislaţia poloneză nu prevede conceptul venitului minim garantat, dar potrivit legii privind asistenţa socială, din 12 martie 2004, dreptul la prestaţii de securitate socială se acordă, printre altele (dacă acordurile internaţionale nu prevăd altfel) persoanelor care au cetăţenie poloneză, domiciliază şi se află pe teritoriul Republicii Polonia; străinilor care au domiciliul şi se află pe teritoriul Republicii Polonia în baza unui permis de şedere sau în baza unui card de reşedinţă pe termen lung al Uniunii Europene, a unui permis de reşedinţă pe termen determinat potrivit împrejurărilor menţionate la art. 53, legea 1, punctul 13 din Legea privind străinii din 13 iunie 2003 (Jurnalul Legilor nr. 128, punctul 1175, cu modificările ulterioare), permisie pentru şedere tolerată sau în legătură cu obţinerea statutului de refugiat în Republica Polonia; cetăţenilor statelor membre UE sau ai statelor membre SEE care se află pe teritoriul Republicii Polonia şi care au obţinut un permis de şedere.
Prestaţiile de securitate socială în bani se acordă în funcţie de venit: pentru o persoană care locuieşte singură, 461 PLN; pentru persoanele care locuiesc împreună, 316 PLN pe persoană.
Prestaţia permanentă se acordă persoanelor care sunt total inapte de muncă urmare vârstei sau a invalidităţii şi includ un supliment pentru mărirea venitului pentru aceste persoane la nivelul statutar. Cuantumul acestei prestaţii diferă în funcţie de venitul persoanei. Pentru persoanele singure acesta cuprinde diferenţa între venitul pe baza căruia se acordă prestaţiiile(venitul-criteriu) şi venitul real, iar valoarea acestuia nu poate fi mai mare de 418 PLN sau mai mic de 30 PLN. În cazul persoanelor care locuiesc în familie, cuantumul cuprinde diferenţa dintre venitul- criteriu pe persoană în familie şi venitul real pe persoană în familie, iar cel mai mic şi cel mai mare nivel este acelaşi ca pentru persoanele singure.
Prestaţiile temporare se acordă persoanelor şi familiilor fără venit sau cu un venit mai mic decât minimul stabilit şi fără fonduri suficiente care să acopere nevoile minime de trai. Se acordă mai ales în caz de boală pe termen lung, invaliditate şi şomaj. Cuantumul acestei prestaţii este diferenţa dintre venitul stabilit care dă dreptul la prestaţii de securitate socială şi venitul câştigat şi există un venit minim garantat pentru această prestaţie. Perioada pe parcursul căreia se acordă prestaţiile temporare se determină de centrul pentru prestaţii sociale în funcţie de circumstanţele fiecărui caz, după o anchetă realizată pentru a stabili condiţiile existente în familia respectivă.Prestaţiile specifice (cu ţintă) se acordă pentru nevoile de bază, în special pentru acoperirea costurilor totale sau parţiale de hrană, medicamente şi tratament medical, îmbrăcăminte, obiecte necesare pentru uz casnic, renovări şi reparaţii minore în apartament şi pentru înmormântare.Prestaţiile cu scop special se acordă mai ales în cazurile cu un fundament solid, persoanelor sau familiilor ale căror venituri depăşesc venitul-criteriu. Prestaţiile şi împrumuturile pentru ajutarea persoanelor care urmează să devnină independente din punct de vedere financiar se pot acorda sub formă de prestaţii specifice în sumă forfetară sau de împrumut fără dobândă.În cazul persoanelor dintr-o grupă de vârstă care sunt apte de muncă, acordarea prestaţiilor de securitate socială depinde de contractul de securitate socială care este încheiat cu astfel de persoane.
Formularelor E – Privire generală
Pentru schimbul de informaţii între instituţiile de asigurare din statele membre SEE în cazul aplicării Regulamentului nr. 1408/71 şi Regulamentului nr. 574/72, privind aplicarea sistemelor de securitate socială persoanelor angajate, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comunităţii,se folosesc formularele standard din seria E.
Folosirea acestor formulare facilitează contactul dintre instituţiile de asigurări şi accelerarea circulaţiei informaţiei la nivel comunitar.Fiecare stat membru are la dispoziţie un set de formulare în limba naţională. Din punct de vedere al conţinutului şi al formei, formularele sunt identice pentru toate statele membre.
Fiecare informaţie conţinută la un anumit punct (câmp) dintr-un formular trebuie să aibă acelaşi înţeles în toate limbile.Există aproximativ 70 de tipuri de formulare care sunt folosite în mod obişnuit. Formularele sunt împărţite în câmpuri care se referă la diferite riscuri asigurate.
Formularele din seria E100 se referă la riscurile boală şi maternitate şi la legislaţia aplicabilă .
Formularele din seria E200 se referă la pensii şi sunt utilizate de instituţiile competente când se are în vedere dreptul la aceste prestaţii.
Formularele din seria E300 se referă prestaţiile pentru şomaj şi sunt folosite de către instituţiile competente când se are în vedere dreptul la prestaţiile pentru şomaj.
Formularele din seria E400 se referă la prestaţiile familiale şi sunt utilizate de către instituţiile competente când se are în vedere dreptul la prestaţii familiale.
Formularele din seria E500 sunt formulare pentru proceduri şi corespondenţă.
Formularele din seria E 600 se referă la plăţile speciale ne-contributive şi sunt folosite de instituţiile competente când se are în vedere dreptul la plata unor astfel de prestaţii. ( cnpp.ro)
