În 2050 vom ajunge sa petrecem in medie 22 de ani la pensie, ceea ce e complet nesustenabil pentru sistemul de pensii de stat deoarece nu poti să finanţezi o pensionare de 30 de ani cu o carieră de 40 de ani.

În prezent populaţia României urmează un trend descrescător şi va scădea până în 2060 cu 7 milioane de locuitori fără a lua în calcul şi emigraţia (!), lucru ce pune şi mai mare presiune pe sistemul actual de pensii, sistem care este sustenabil numai până în 2030. Dacă în 1990 exista un raport muncitori – pensionari de 3:1 astăzi, după 25 de ani, raportul este subunitar: 0,93 muncitori la 1 pensionar. În lipsa unei schimbări în dinamica demografică sau economică curentă va duce statul român în incapacitate de plată a pensiilor. Astfel, generaţia “Millenials” va devine prima generaţie ce nu va mai prinde pensia de la stat în forma actuală.
Schimbările ce vor trebui implementate de Guvern sunt deja cunoscute dar nepuse în practică: (1) creşterea productivităţii muncii, (2) creşterea ratei de ocupare a forţei de muncă şi (3) politici de imigraţie atractive.
Consider că este necesar nu numai implicarea în societatea civică pentru a pune presiune pe Guvern pentru rezolvarea acestei bombe cu ceas, dar şi de a acţiona la nivel de individ. Cum? Simplu – incorporând o cultură nouă privind sănatatea fizică şi mentală, cariera şi planificarea financiară (economisirea). Mai jos am scris câteva motive pentru care ar trebui să regândim conceptele de îmbătrânire şi pensionare:

1. Sănătatea mentală nu scade atunci când îmbătrânim

Să încetăm a pune semnul egal între boli şi o îmbătrânire normală. Majoritatea oamenilor la bătrâneţe nu ajung să aibă Alzheimer sau Parkinson sau alte boli asemănătoare. Subestimăm enorm cunoştinţele celor care îmbătrânesc. Mai mult decât atât, sănătatea emoţională (mentală) creşte cu înaintarea în vârstă deoarece oamenii sunt mai puţin stresaţi, mai puţin nerăbdatori şi, în general, mai puţin nervoşi.

Marea Britanie: mai mult de 1 milion de pensionari cu varsta de peste 65 de ani continua sa munceasca dupa intrarea in pensie;

2. Educaţia este mai importantă decât credem

Există convingerea general valabilă că deşi trăim mai mulţi ani, anii de la sfârşitul vieţii sunt echivalenţi cu o sănătate precară. Realitatea este alta; studiile demonstrează că anii de la pensie sunt cei mai “sănătoşi” ani din viaţa unui individ.
Conceptul long-life-learning este mai puternic decât un simplu slogan. Într-un studiu al Darmouth University, persoanele cu o educaţie superioară (i.e. BA, MA, PhD) sunt mai mobile şi capabile să ducă o viaţă independentă în anii de la sfârşit carierei comparativ cu persoanele cu o educaţie primară. Din păcate, majoritatea oamenilor la noi în ţară au un nivel de educaţie foarte scăzut, nu numai la modul general, dar şi în comparaţie cu nivelul de educaţie al polonezilor, cehilor etc. Cu siguranţă, nu fabricile de diplome pot acoperi acest gol.

3. Sport. Sport. Sport.

Nu avem nevoie de foarte mult sport, dar nici minimul necesar nu îl atingem. Este un consens general că practicarea oricărui sport reduce riscul apariţiei afectiunilor cronice, cancer şi infarct/atac cerebral. Mai mult, studiile arată că practicarea sportului ajută la vindecarea depresiei şi reducerea stărilor de demenţă.
Nu e nevoie să alergăm maratoane pentru a vedea o îmbunătăţire constantă în viaţa noastră, ci 10 minute de alergat sau 25-30 de minute de mers pe jos pot atinge necesarul minim ideal conform studiului lui Dr. D.C. Lee (Lead researcher and assistant professor of kinesiology at Iowa State University).

4. Trebuie să muncim pentru o perioadă mai lungă.

Este interesant că deşi trăim mai mult, mai nimeni nu a luat în calcul să muncească pentru o perioadă mai lungă. Aşa cum spuneam în introducere, în 2050 vom ajunge să petrecem la pensie în medie 22 de ani. În lipsa unei creşteri constante de populaţie (8-10% pe an) asigurarea pensiilor de către stat devine misiune imposibilă. Altfel spus, nu poti primi 85% din salariu ca pensie timp de 30 de ani, dupa ce ai cotizat 26% din salariu (angajat + angajator) timp de 40 de ani, adica exact ceea ce noi vrem sa facem. Soluţia e simplă: trebuie să muncim mai mult şi trebuie să câştigâm mai mulţi bani.

5. Trebuie să economisim mai mult

Economisirea în România este asociată cu viitorul copiilor, căsătorie şi naşterea unui copil, conform unui studiu al A.C. Nielsen, în timp ce economiserea pentru pensionare este trecută în plan secund. Trebuie să se investească în active care vor genera venituri atunci când se va ieşi la pensie, iar acele active trebuiesc protejate cu orice preţ. Mai mult decât atât, economisirea în pilonul II şi III de pensii, blue chips, obligaţiuni nu face decât să asigure o bună diversificare a riscului şi a şanselor unor câştiguri peste inflaţie, lucru ce nu se întâmplă în zilele noastre cu pensiile în România.

6. Va trebui să includem în programa şcolară materii precum “Planificarea financiară”:

Educaţia financiară este primordială pentru orice elev astfel încât să înţeleagă cum funcţionează sistemele, ce metode de economisire/investiţie are la îndemână şi ce înseamnă inflaţie, capital, cont curent, tipuri de dobânzi etc. Unul dintre profesorii mei spunea că dacă ar fi ministrul educaţiei ar introduce jocul Monopoly obligatoriu în rândul elevilor. Nu ar fi deloc o idee rea.Depinde doar de noi să nu fim complet dependenţi de alţii şi „să ne facem sanie vara”.

 Sursa: www. zf.ro , articol scris de Sorin Anagnoste, Phd – cadru didactic asociat la ASE Bucureşti, Facultatea Administrarea Afacerilor în Limbi Străine – sectia engleză

Lasă un comentariu

/* ]]> */